Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«nvior─âtor

├ÄNVIOR─éT├ôR, -O├üRE, ├«nvior─âtori, -oare, adj. Care ├«nvioreaz─â, care ├«nsufle╚Ťe╚Öte; care ├«mb─ârb─âteaz─â. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô ├Änviora + suf. -─âtor.
├ÄNVIOR─éT├ôR, -O├üRE, ├«nvior─âtori, -oare, adj. Care ├«nvioreaz─â, care ├«nsufle╚Ťe╚Öte; care ├«mb─ârb─âteaz─â. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô ├Änviora + suf. -─âtor.
├ÄNVIOR─éT├ôR, -O├üRE, ├«nvior─âtori, -oare, adj. Care ├«nvioreaz─â, care d─â putere, via╚Ť─â, veselie; care ├«nsufle╚Ťe╚Öte, ├«mprosp─âteaz─â. Un fior de bucurie, o fr─âm├«ntare ├«nvior─âtoare trecu prin inimi. AG├ÄRBICEANU, S. P. 30. ├Än clipele acelea ├«nvior─âtoare ale luminatului de ziu─â, apa p─ârea pres─ârat─â cu pulbere de pietre nestimate. SANDU-ALDEA, U. P. 101. ÔÇô Pronun╚Ťat: -vi-o-.
înviorătór (-vi-o-) adj. m., pl. înviorătóri; f. sg. și pl. înviorătoáre
înviorătór adj. m. (sil. -vi-o-), pl. înviorătóri; f. sg. și pl. înviorătoáre
├ÄNVIOR─éT├ôR adj. v. ├«nsufle╚Ťitor.
ÎNVIORĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înviorează; care dă înviorare. Răcoare ~oare. /a înviora + suf. ~ător
├«nvior─âtor a. care red─â viea╚Ťa.
├ÄNVIOR─éTOR adj. ├«nsufle╚Ťitor. (O atmosfer─â ~.)

înviorător dex online | sinonim

înviorător definitie

Intrare: înviorător
înviorător adjectiv
  • silabisire: -vi-o-