Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru învinovățit

ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.
ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.
ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. A considera sau a declara (pe cineva) vinovat; a învinui, a acuza. Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. ◊ Refl. Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219.
învinovățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățésc, imperf. 3 sg. învinovățeá; conj. prez. 3 să învinovățeáscă
învinovățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățésc, imperf. 3 sg. învinovățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învinovățeáscă
ÎNVINOVĂȚÍ vb. v. acuza.
A (se) învinovăți ≠ a (se) justifica
A învinovăți ≠ a dezvinovăți
A ÎNVINOVĂȚÍ ~ésc tranz. v. A ÎNVINUI. /în + vinovat
învinovățì v. a (se) face vinovat.
învinovățésc v. tr. (d. vinovat). Acuz, învinuĭesc.
ÎNVINOVĂȚI vb. a (se) acuza, a (se) învinui, (livr.) a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăți, a (se) vinui. (Se ~ unul pe celălalt.)

învinovățit dex online | sinonim

învinovățit definitie

Intrare: învinovățit
învinovățit participiu
Intrare: învinovăți
învinovăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a