Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

5 defini╚Ťii pentru ├«nvier╚Öunare

├ÄNVER╚śUN├üRE, ├«nver╚Öun─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«nver╚Öuna ╚Öi rezultatul ei; ├«nt─âr├«tare, pornire p─âtima╚Ö─â, m├«nie; p. ext. hot─âr├«re neclintit─â. A ├«n╚Ťeles ├«nver╚Öunarea muncitorului s─â nu piard─â o palm─â din ogor, scurm├«ndu-l, stropindu-l, ├«ngr─â╚Ö├«ndu-l ╚Öi storc├«nd toat─â vlaga din el. C. PETRESCU, A. 392. ├Än vocea ╚Öi cuvintele lui sun─â un fel de ├«nver╚Öunare. ARGHEZI, P. T. 58. Grigore nu mai voia s─â se amestece, v─âz├«nd ├«nver╚Öunarea b─âtr├«nului. REBREANU, R. I 86. ÔŚŐ Loc. adv. Cu ├«nver╚Öunare = a) cu furie, cu m├«nie; cu patim─â, p─âtima╚Ö. Puteam numiri def─âim─âtoare ├Än g├«ndul meu s─â-╚Ťi iscodesc ╚śi te uram cu- nver╚Öunare, Te blestemam, c─âci te iubesc. EMINESCU, O. I 212; b) cu hot─âr├«re neclintit─â; ferm, ├«nd├«rjit. Se opuse cu ├«nver╚Öunare tuturor planurilor. CAMILAR, TEM. 218. ÔÇô Variant─â: ├«nvier╚Öun├íre (ODOBESCU, S. III 18) s. f.
├ÄNVIER╚śUN├üRE s. f. v. ├«nver╚Öunare.
├ÄNVIER╚śUN├üRE s. f. v. ├«nver╚Öunare.
├«nvier╚Öunare f. furie ├«nd─âr─âtnic─â. [Vechiu-rom. vier╚Öun, poate for╚Ť─â, lupt─â (sensul e obscur la Dosofteiu) = ung. VERS├ëNY, lupt─â].
├«nver╚Öun├íre f., pl. ─âr─ş. Ac╚Ťiunea de a te ├«nver╚Öuna, mare furie. ÔÇô ├Än vest ├«nv─şe-.

învierșunare dex online | sinonim

învierșunare definitie

Intrare: învierșunare
învierșunare