Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru ├«nvecinat

├ÄNVECIN├ü, ├«nvecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi al─âturi de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. ÔÇô ├Än + vecin.
├ÄNVECIN├üT, -─é, ├«nvecina╚Ťi, -te, adj. Care se ├«nvecineaz─â cu cineva sau cu ceva; vecin. ÔÇô V. ├«nvecina.
├ÄNVECIN├ü, ├«nvecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi al─âturi de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. ÔÇô ├Än + vecin.
├ÄNVECIN├üT, -─é, ├«nvecina╚Ťi, -te, adj. Care se ├«nvecineaz─â cu cineva sau cu ceva; vecin. ÔÇô V. ├«nvecina.
├ÄNVECIN├ü, ├«nvecinez, vb. I. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) A fi vecin cu cineva sau cu ceva, a sta al─âturi, a avea un hotar comun; a locui ├«n vecin─âtate, ├«n apropiere. Republica Popular─â Rom├«n─â se ├«nvecineaz─â la miaz─âzi cu Republica Popular─â Bulgaria.
├ÄNVECIN├üT, -─é, ├«nvecina╚Ťi, -te, adj. Care se ├«nvecineaz─â, care se afl─â ├«n vecin─âtate, ├«n apropiere; vecin. Rom├«nii treptat ajunser─â sub ╚śtefan-Marele ╚Öi Mihai Viteazul a fi respecta╚Ťi de ├«nvecinatele popoare. NEGRUZZI, S. I 201.
!înveciná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se învecineáză
├«nvecin├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nvecin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nvecine├íz─â
├«nvecin├ít adj. m., pl. ├«nvecin├í╚Ťi; f. sg. ├«nvecin├ít─â, pl. ├«nvecin├íte
├ÄNVECIN├ü vb. a se m─ârgini, (├«nv. ╚Öi reg.) a se hot─âr├«, a se hot─ârnici, a se megie╚Öi, (├«nv.) a se r─âze╚Öi, a se r─âzi, a se r─âzori, a se sinorisi, a se ╚Ť─ârmuri. (Se ~ la sud cu...)
ÎNVECINÁT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.)
A ├ÄNVECIN├ü ~├ęz tranz. rar A face s─â se ├«nvecineze. /├«n + vecin
A SE ├ÄNVECIN├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a avea hotar comun; a se m─ârgini. 2) A deveni vecin; a se face megie╚Ö. /├«n + vecin
învecinà v. a fi vecin, a locui în vecinătate.
învecinat a. vecin, din apropiere.
├«nvecin├ęz v. tr. (d. vecin). Fac vecin. V. refl. M─â fac vecin. ├Äs vecin: no─ş ne ├«nvecin─âm cu vo─ş, via noastr─â se ├«nvecineaz─â cu a voastr─â.
├ÄNVECINA vb. a se m─ârgini, (├«nv. ╚Öi reg.) a se hot─âr├«, a se hot─ârnici, a se megie╚Öi, (├«nv.) a se r─âze╚Öi, a se r─âzi, a se r─âzori, a se sinorisi, a se ╚Ť─ârmuri. (Se ~ la sud cu...)
ÎNVECINAT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdas, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.)

învecinat dex online | sinonim

învecinat definitie

Intrare: învecina
învecina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: învecinat
învecinat adjectiv