Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 922476:

ÎNVĂȚĂTORÍME s. f. Totalitatea învățătorilor. Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului, învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. Învățătorimea de la sate are de jucat un rol de seamă în munca de întărire a alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 108.

învățătorime dex online | sinonim

învățătorime definitie