întreguléț adj. (dim. d. întreg. Zic și Bulgariĭ așa: cĭelo cĭeliniček. Cp. cu golăneț, nouleț). Fam. Întreg întreguleț, absolut întreg, intact: ĭacătă-țĭ baniĭ întregĭ întregulețĭ!