ÎNTINSÚRĂ, întinsuri, s. f. Limita de jos, de adâncime mică, a unei ape, în prelungirea malului. – Întins² + suf. -ură.

ÎNTINSÚRĂ, întinsuri, s. f. Limita de jos, de adâncime mică, a unei ape, în prelungirea malului. – Întins² + suf. -ură.

ÎNTINSÚRĂ, întinsuri, s. f. (Regional) Mal al unui rîu, cu înclinație lentă și cu vegetație puțină, pe care-l acoperă apa la cea mai mică creștere de nivel. Slujitorul lui Nicoară a sunat iar cătră luncile de dincolo de întinsura Prutului. SADOVEANU, N. P. 154.

întinsúră s.f. (pop., înv.) întindere (de pământ).