ÎNTÂMPINÁRE, întâmpinări, s. f. 1. Acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei. ◊ Expr. A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestație, obiecție în justiție. [Var.: întimpináre s. f.] – V. întâmpina.