ÎNTÎLNÍRE, întîlniri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) întîlni; p. ext. întrevedere. Tocmai cînd soarele e dasupra amiezului, ea sosește la locul de întîlnire al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 16. De mult doream să am o întîlnire cu d-ta. ALECSANDRI, T. 312. Puțină vreme după întîlnirea ce am văzut că a avut cu ea... îi scrise. NEGRUZZI, S. I 25. 2. (Sport) Întrecere, meci, partidă. Azi s-a disputat întîlnirea de hochei pe gheață. ▭ Cu genunchii goi și tricoul vărgat, alb și portocaliu, proaspăt întors de la o întîlnire-antrenament. C. PETRESCU, Î. II 216.