Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«nsur─âtoare

├ÄNSUR─éTO├üRE, ├«nsur─âtori, s. f. C─âs─âtorie a unui b─ârbat; ├«nsurat1, ├«nsur─âciune, ├«nsurare. ÔÇô ├Änsura + suf. -─âtoare.
├ÄNSUR─éTO├üRE, ├«nsur─âtori, s. f. C─âs─âtorie a unui b─ârbat; ├«nsurat1, ├«nsur─âciune, ├«nsurare. ÔÇô ├Änsura + suf. -─âtoare.
├ÄNSUR─éTO├üRE, ├«nsur─âtori, s. f. C─âs─âtorie a unui b─ârbat. ├Äncepu s─â adune de pe la t├«rguri lucruri pentru cas─â g├«ndindu-se la ├«nsur─âtoare. CAMILAR, N. I 21. ├Änsur─âtoarea nu-i m─âr s─â-l mu╚Öti ╚Öi, de nu ╚Ťi-ar pl─âcea, s─â-l zv├«rli jos. SEVASTOS, N. 49. Vremea trece, fl─âc─âul ├«ncepe ╚Öi el a se trece, merg├«nd tot ├«nainte cu burl─âcia, ╚Öi ├«nsur─âtoarea r─âm├«ne balt─â. CREANG─é, P. 142.
însurătoáre s. f., g.-d. art. însurătórii; pl. însurătóri
însurătoáre s. f., g.-d. art. însurătórii; pl. însurătóri
ÎNSURĂTOÁRE s. căsătorie, însurat, (rar) însurare, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.)
ÎNSURĂTOÁRE ~óri f. Căsătorie a unui bărbat. /a însura + suf. ~ătoare
însurătoare f. căsătorie (vorbind de un flăcău).
├«nsur─âto├íre f., pl. or─ş. C─âs─âtorie (a b─ârbatulu─ş).
ÎNSURĂTOARE s. căsătorie, însurat, (rar) însurare, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.)

însurătoare dex online | sinonim

însurătoare definitie

Intrare: însurătoare
însurătoare substantiv feminin