Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru însurățire

însurățí vb. IV refl. (înv.; despre fete) a se lega surate, a se înfârtăți.
însurățésc v. tr. Fac surată. V. refl. Mă prind surată. V. înfîrtățesc.

însurățire dex online | sinonim

însurățire definitie

Intrare: însurăți
însurăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: însurățire
însurățire infinitiv lung