ÎNSUFLEȚITÓR, -OÁRE, însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește. – Însufleți + suf. -tor.

ÎNSUFLEȚITÓR, -OÁRE, însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește. – Însufleți + suf. -tor.

ÎNSUFLEȚITÓR, -OÁRE, însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește, animă, dă imbold. Pentru oamenii muncii din lumea întreagă activitatea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice este o măreață pildă însuflețitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2787.

însuflețitór (-su-fle-) adj. m., pl. însuflețitóri; f. sg. și pl. însuflețitoáre

însuflețitór adj. m. (sil. -fle-), pl. însuflețitóri; f. sg. și pl. însuflețitoáre

ÎNSUFLEȚITÓR adj., s. 1. adj. înviorător. (O atmosferă ~oare.) 2. s. v. animator.

ÎNSUFLEȚITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care însuflețește; în stare să însuflețească; animator. /a însufleți + suf. ~tor

însuflețitor a. care Însuflețește.

ÎNSUFLEȚITOR adj., s. 1. adj. înviorător. (O atmosferă ~.) 2. s. animator, (fig.) suflet. (El este ~ întregii acțiuni.)