Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru ├«nsorit

├ÄNSOR├Ź, ├«nsoresc, vb. IV. Refl. 1. A se ├«nsenina, a ap─ârea soarele. 2. A sta la soare, a se ├«nc─âlzi sau a se bronza la soare. ÔÇô ├Än + soare.
├ÄNSOR├ŹT, -─é, ├«nsori╚Ťi, -te, adj. (Despre locuri, cl─âdiri etc.) Luminos. ÔÖŽ (Despre timp) Cu soare; senin. ÔÖŽ Fig. Vesel, luminos. ÔÇô V. ├«nsori.
├ÄNSOR├Ź, ├«nsoresc, vb. IV. Refl. 1. A se ├«nsenina, a ap─ârea soarele. 2. A sta la soare, a se ├«nc─âlzi sau a se bronza la soare. ÔÇô ├Än + soare.
├ÄNSOR├ŹT, -─é, ├«nsori╚Ťi, -te, adj. (Despre locuri, cl─âdiri etc.) Luminos. ÔÖŽ (Despre timp) Cu soare; senin. ÔÖŽ Fig. Vesel, luminos. ÔÇô V. ├«nsori.
├ÄNSOR├Ź, ├«nsoresc, vb. IV. Refl. A se expune la soare, a se ├«nc─âlzi la soare.
├ÄNSOR├ŹT, -─é, ├«nsori╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre locuri, cl─âdiri etc.) ├Änc─âlzit, luminat de soare, b─âtut de razele soarelui. Uli╚Ť─â ├«nsorit─â. ÔÖŽ (Despre zile, vreme etc.) Cu soare, senin. Ziua era ├«nsorit─â, v├«nt nu adia. SADOVEANU, F. J. 489. Fu ╚Öi el foarte activ ├«n duminica asta ├«nsorit─â. CAMIL PETRESCU, O. II 115. 2. Fig. Vesel, luminat, senin. Au b─âut pe r├«nd... ╚Öi le erau privirile ├«nsorite. SADOVEANU, N. P. 119.
!├«nsor├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«nsor├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«nsore├í; conj. prez. 3 s─â se ├«nsore├ísc─â
├«nsor├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nsor├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nsore├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nsore├ísc─â
├ÄNSOR├Ź vb. 1. v. ├«nsenina. 2. a se sori. (Se ~ pe teras─â.)
├ÄNSOR├ŹT adj. 1. v. frumos. 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)
A SE ├ÄNSOR├Ź pers. 3 se ~├ę╚Öte intranz. 1) A ap─ârea soarele. 2) rar A se ├«nc─âlzi la soare. /├«n + soare
├ÄNSOR├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A SE ├ÄNSORI. 2) (despre timp sau despre perioade de timp) Care este cu mult soare. 3) (despre locuri) Care se afl─â ├«n b─âtaia soarelui. 4) (despre fa╚Ť─â, privire) Care este plin de senin─âtate. /v. a ├«nsori
├«nsorit a. luminat de soare: diminea╚Ť─â ├«nsorit─â.
*├«nsor├şt adj. (dup─â fr. ensoleill├ę). Plin de soare.
ÎNSORI vb. a se sori. (Se ~ pe terasă.)
ÎNSORIT adj. 1. frumos, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)

însorit dex online | sinonim

însorit definitie

Intrare: însori
însori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: însorit
însorit adjectiv