ÎNOTĂTÚRĂ, înotături, s. f. (Pop.) Înotare. – Din înota + suf. -(ă)tură.

ÎNOTĂTÚRĂ s. v. înot, înotare, înotat.

înotătúră f., pl. ĭ. Modu de a înota: înotătură voĭnicească.

înotătură s. v. ÎNOT. ÎNOTARE. ÎNOTAT.