Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru înmiire

ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie.
ÎNMIÍRE, înmiiri, s. f. Acțiunea de a înmii și rezultatul ei. – V. înmii.
ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie.
ÎNMIÍRE, înmiiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a înmii și rezultatul ei. – V. înmii.
ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. A mări de o mie de ori; p. ext. a mări foarte mult, a face să fie mult mai mare sau mai numeros.
ÎNMIÍRE, înmiiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a înmii și rezultatul ei; înmulțire de o mie de ori; fig. mulțime mare. Spre folosul omenirii vor veni tot rînduri, rînduri Pe aripile științei, înmiirile de gînduri. BELDICEANU, P. 126. Luna... durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne. EMINESCU, O. I 154.
înmií (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmiésc (-mi-esc), imperf. 3 sg. înmiá (-mi-a); conj. prez. 3 să înmiáscă; ger. înmiínd
înmiíre s. f., g.-d. art. înmiírii; pl. înmiíri
înmií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmiésc, imperf. 3 sg. înmiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmiáscă; ger. înmiínd
înmiíre s. f., g.-d. art. înmiírii; pl. înmiíri
A ÎNMIÍ ~ésc tranz. A face să se înmiască. /în + mie
A SE ÎNMIÍ se ~éște intranz. A se mări de o mie (sau de mai multe mii) de ori. /în + mie
înmiésc v. tr. Fac de o mie de orĭ maĭ mare. – Și îmiesc.

înmiire dex online | sinonim

înmiire definitie

Intrare: înmii
înmii conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: înmiire
înmiire substantiv feminin