Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru ├«nmiire

├ÄNMI├Ź, ├«nmiesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) m─âri de o mie de ori; p. ext. a (se) ├«nmul╚Ťi, a spori (ceva) foarte mult. ÔÇô ├Än + mie.
├ÄNMI├ŹRE, ├«nmiiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nmii ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nmii.
├ÄNMI├Ź, ├«nmiesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) m─âri de o mie de ori; p. ext. a (se) ├«nmul╚Ťi, a spori (ceva) foarte mult. ÔÇô ├Än + mie.
├ÄNMI├ŹRE, ├«nmiiri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a ├«nmii ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nmii.
├ÄNMI├Ź, ├«nmiesc, vb. IV. Tranz. A m─âri de o mie de ori; p. ext. a m─âri foarte mult, a face s─â fie mult mai mare sau mai numeros.
├ÄNMI├ŹRE, ├«nmiiri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a ├«nmii ╚Öi rezultatul ei; ├«nmul╚Ťire de o mie de ori; fig. mul╚Ťime mare. Spre folosul omenirii vor veni tot r├«nduri, r├«nduri Pe aripile ╚Ötiin╚Ťei, ├«nmiirile de g├«nduri. BELDICEANU, P. 126. Luna... dureaz─â o c─ârare de v─âpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o a╚Öterne. EMINESCU, O. I 154.
├«nmi├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nmi├ęsc (-mi-esc), imperf. 3 sg. ├«nmi├í (-mi-a); conj. prez. 3 s─â ├«nmi├ísc─â; ger. ├«nmi├şnd
├«nmi├şre s. f., g.-d. art. ├«nmi├şrii; pl. ├«nmi├şri
├«nmi├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nmi├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nmi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nmi├ísc─â; ger. ├«nmi├şnd
├«nmi├şre s. f., g.-d. art. ├«nmi├şrii; pl. ├«nmi├şri
A ├ÄNMI├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se ├«nmiasc─â. /├«n + mie
A SE ├ÄNMI├Ź se ~├ę╚Öte intranz. A se m─âri de o mie (sau de mai multe mii) de ori. /├«n + mie
├«nmi├ęsc v. tr. Fac de o mie de or─ş ma─ş mare. ÔÇô ╚śi ├«miesc.

înmiire dex online | sinonim

înmiire definitie

Intrare: înmii
înmii conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: înmiire
înmiire substantiv feminin