ÎNLEMNÍRE s. f. Acțiunea de a înlemni; încremenire, nemișcare; p. ext. spaimă, uimire. Înlemnirea zugrăvită pe figură îi dădea o înfățișare comică. C. PETRESCU, Î. I 13. Spaimă, mirare și înlemnite au cuprins pe bietul Vineri. DRĂGHICI, R. 238.