ÎNJUNGHIETÚRĂ, înjunghieturi, s. f. 1. Senzație dureroasă vie (ca de înjunghiere); junghi. 2. Rană produsă prin înjunghiere; locul unde a pătruns o armă ascuțită. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -ătură.

ÎNJUNGHIETÚRĂ, înjunghieturi, s. f. 1. Senzație dureroasă vie (ca de înjunghiere); junghi. 2. Rană produsă prin înjunghiere; locul unde a fost înfiptă lama cu care s-a înjunghiat. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -ătură.

ÎNJUNGHIETÚRĂ, înjunghieturi, s. f. 1. Junghi. 2. Rană produsă prin înjunghiere; locul unde a fosț înfipt cuțitul. – Pronunțat: -ghi-e-.

înjunghietúră (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. înjunghietúrii; pl. înjunghietúri

înjunghietúră s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. înjunghietúrii; pl. înjunghietúri

ÎNJUNGHIETÚRĂ s. v. junghi.

ÎNJUNGHIETURĂ s. înțepătură, junghi, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte o ~ în regiunea intercostală.)