ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate, a jumătăți. ♦ A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... – În + jumătate.

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate, a jumătăți. ♦ A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... – În + jumătate.

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface în două; p. ext. a reduce la jumătate, a diminua. Ciuma... a înjumătățit oamenii satului. BOGZA, C. O. 297. Ciudat mod de favorizare, acesta de a-mi înjumătăți partea cuvenită. CAMIL PETRESCU, U. N. 36. – Variantă: (popular) jumătățí (TEODORESCU, P. P. 664) vb. IV.

JUMĂTĂȚÍ vb. IV v. înjumătăți.

înjumătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjumătățésc, imperf. 3 sg. înjumătățeá; conj. prez. 3 să înjumătățeáscă

înjumătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjumătățésc, imperf. 3 sg. înjumătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înjumătățeáscă

ÎNJUMĂTĂȚÍ vb. (pop.) jumătăți. (A ~ o cantitate.)

A ÎNJUMĂTĂȚÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în jumătăți. 2) A reduce la jumătate; a face să fie de două ori mai mic. 3) pop. (mai ales lichide) A amesteca în jumătate (cu altceva). /în + jumătate

înjumătățì v. a împărți în două jumătăți.

înjumătățésc v. tr. Reduc la jumătate: răpirea Basarabiiĭ înjumătățise Moldova. – Vechĭ -țez. Și jum-.

jumătățésc V. înjumătățesc.

ÎNJUMĂTĂȚI vb. (pop.) a jumătăți. (A ~ o cantitate.)