îngrunzésc, îngruzésc și îngurzésc v. tr. (maĭ probabil d. grunz de cît d. lat. *ingurdire, d. gurdus [cuv. sp.], prost, grosolan; fr. engourdir, a tîmpi, dégourdir, a dezgurzi, d. gourd, amorțit de frig). Est. Strîng (încrețesc) marginile uneĭ pungĭ, unuĭ sac, uneĭ opincĭ: am văzut cum era’ngurzit burdufu la gură, ca o pungă (Șez. 30, 197). Fig. Înțepenesc: frigu îngurzește mînile (Sadov. Sămăn. 5, 1034). V. rebegesc, scapăr.