ÎNGRIJÍ, îngrijesc,
vb. IV.
I. 1. Tranz.,
intranz. și
refl. A avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva. ♦
Tranz. A păstra ceva în bună stare. ♦
Tranz. A avea grijă de sănătatea cuiva. ♦
Refl. A-și căuta de sănătate; a urma un tratament medical.
2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) A-și procura ceva (din vreme), a face pregătirile necesare.
II. Refl. și
tranz. (
Înv.) A (se) îngrijora, a(-și) face griji. –
În +
grijă. ÎNGRIJÍRE, îngrijiri,
s. f. Acțiunea de a (se) îngriji și rezultatul ei.
I. 1. Grijă purtată unei ființe, unui lucru; solicitudine. ◊ Personal de îngrijire = personal care se ocupă de curățenia dintr-o instituție. ◊
Expr. A da primele îngrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc.
2. Băgare de seamă, atenție.
II. (
Înv.) Îngrijorare, teamă. –
V. îngriji. ÎNGRIJÍ, îngrijesc,
vb. IV.
I. 1. Tranz.,
intranz. și
refl. A avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva. ♦
Tranz. A păstra ceva în bună stare. ♦
Tranz. A avea grijă de sănătatea cuiva. ♦
Refl. A-și căuta de sănătate; a urma un tratament medical.
2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) A-și procura ceva (din vreme), a face pregătirile necesare.
II. Refl. și
tranz. (
Înv.) A (se) îngrijora, a(-și) face griji. –
În +
grijă. ÎNGRIJÍRE, îngrijiri,
s. f. Acțiunea de a (se) îngriji și rezultatul ei.
I. 1. Grijă purtată unei ființe, unui lucru; solicitudine. ◊ Personal de îngrijire = personal care se ocupă de curățenia dintr-o instituție. ◊
Expr. A da primele îngrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc.
2. Băgare de seamă, atenție.
II. (
Înv.) Îngrijorare, teamă. –
V. îngriji. ÎNGRIJÍ, îngrijesc,
vb. IV.
I. 1. Tranz. A avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva. Iar pe mine să mă îngrijești cu... mîna ta. ISPIRESCU, L. 3. Îngrijește-mă, că ți-oi prinde și eu bine vreodată. CREANGĂ, P. 287. Fecior mă-sa că-și avea... Și cu drag mi-l îngrijea. TEODORESCU, P. P. 205. ◊
Intranz. I s-a întîmplat lui Gheorghe Dima să nu-și vadă casa cu săptămînile și cu anii, iar Nastasia a rămas să îngrijească singură de toate. GALAN, Z. R. 46. Sta mai mult în casă și-și îngrijea de cei patru copii. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. Fata împăratului îngriji de cal tocmai precum îi zise el. ISPIRESCU, L. 16. ◊
Refl. Mă mieram eu să nu se îngrijească biata babă de mine. CREANGĂ, P. 133. ♦ A ține, a păstra ceva curat, în bună stare. Își îngrijește cărțile. ♦
Refl. A-și vedea de sănătate, a urma o cură, un tratament. Ești bolnav, îngrijește-te!
2. Refl. A se preocupa, a căuta, a vedea de ceva. Mă îngrijesc de cel mai neînsemnat amănunt al îmbrăcăminții mele. SAHIA, N. 20. Vezi cum mă îngrijesc de soarta ta?... De aceea și tu trebuie să faci ce te-oi sfătui eu. ALECSANDRI, T. I 37. Tu, de cînd ești, nu te-ai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. ◊
Tranz. (Neobișnuit) Miron [Costin] și alți hronicari au scris mai toți după tradiții, fără a îngriji datele. NEGRUZZI, S. I 202.
3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. «de») A-și procura (ceva) din vreme, a lua măsuri din timp pentru..., a face pregătirile necesare. Îngrijește-te de bani și pentru revistă, cum și pune-te pe lucru acolo. GHICA, A. 450. De cu vară, pentru iarnă, de cojoc să te-ngrijești. ◊ (Învechit, urmat de un infinitiv) Toderică se îngrijise... a mai avea un joc de cărți. NEGRUZZI, S. I 85. ◊
Tranz. (Neobișnuit) Rogu-te, îngrijește-mă de un bilet pentru 11 ianuarie. CARAGIALE, O. VII 156.
II. Refl. A fi îngrijorat, a se îngrijora, a se teme de soarta cuiva; a-și face griji, gînduri. Dragul mamei, drag! Nu-ți pune viața în primejdie!... – Nu te îngriji, mămucă, de feli, că... ai să vezi cine sînt eu. CREANGĂ, P. 80. Despre apă bună nu vă îngrijiți; acuși avem să dăm peste o fîntînă. id. ib. 204. Eu unul mă îngrijesc foarte mult... Nu pentru mine, ci pentru obștie. ALECSANDRI, T. I 64. ♦
Tranz. (Rar, învechit) A îngrijora (pe cineva), a face (cuiva) griji. [Dacii] îngrijise tare pe împărații Romei. ODOBESCU, S. II 279.
ÎNGRIJÍRE, îngrijiri,
s. f. Acțiunea de
a (se) îngriji și rezultatul ei.
I. 1. Purtare de grijă; solicitudine. Pe Iorgu îl luase subt îngrijirea ei de la vîrsta de nouă ani. VLAHUȚĂ, O. A. 141. Harap-Alb rămîne bucuros, mulțămind Sfintei Dumineci pentru buna găzduire și îngrijirea ce are de el. CREANGĂ, P. 214. ◊ Personal de îngrijire = totalitatea persoanelor care se ocupă cu menținerea curățeniei într-o instituție. ◊
Expr. A da primele îngrijiri = a da primul ajutor unui accidentat.
2. Băgare de seamă, precauție; grijă. Curăți părul de uscături și de omizi cu mare îngrijire. CREANGĂ, P. 287. În Siria, ochii femeilor sînt partea ce ele ascund mai cu îngrijire. BOLINTINEANU, O. 290.
II. (Rar, învechit) Îngrijorare, teamă. Mă cuprinde cîteodată o-ntristare și-o-ngrijire. MACEDONSKI, O. I 231. Tot orașul era adunat... așteptînd cu îngrijire sfîrșitul. NEGRUZZI, S. I 231.
îngrijí (a ~) (a avea grijă)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îngrijésc,
imperf. 3
sg. îngrijeá;
conj. prez. 3 să îngrijeáscă;
ger. îngrijínd
îngrijíre s. f.,
g.-d. art. îngrijírii;
pl. îngrijíri
îngrijí (a avea grijă) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrijésc, imperf. 3 sg. îngrijeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrijeáscă; ger. îngrijínd îngrijíre s. f., g.-d. art. îngrijírii; pl. îngrijíri ÎNGRIJÍ vb. 1. a căuta, a vedea, (înv. și reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) câștiga. (A se ~ de toate ale casei.) 2. a vedea, (înv. și reg.) a socoti. (~ de orătănii.) 3. a se interesa, a se ocupa, a se preocupa, a vedea. (~-te tu de asta.) 4. v. trata. ÎNGRIJÍ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura. ÎNGRIJÍRE s. 1. v. migală. 2. (MED.) tratament, (rar) tratare. (Se află în ~ unui medic.) ÎNGRIJÍRE s. v. frământare, grijă, îngrijorare, neliniște, temere. A ÎNGRIJÍ ~ésc 1. tranz. 1) (ființe, lucruri) A avea în grijă; a înconjura cu grijă; a căuta. ~ un copil. 2) A păstra în stare bună și în curățenie. ~ biblioteca. 2. intranz. A avea grijă; a căuta. ~ de toate. [Sil. în-gri-] /în + grijă A SE ÎNGRIJÍ mă ~ésc intranz. 1) A avea grijă (personală) deosebită; a se interesa îndeaproape. ~ de sănătate. 2) A lua (din timp) măsurile cuvenite. 3) înv. v. A SE ÎNGRIJORA. /în + grijă îngrijì v.
1. a avea, a purta grijă: a îngriji de copii;
2. a fi neliniștit, a se teme: nu se îngrijește de nimic.
îngrijire f.
1. acțiunea de a (se) îngriji;
2. precauțiune: trebue luat lucrul cu îngrijire;
3. solicitudine: Doamna în prevăzătoarea-i îngrijire OD.
îngrijésc v. tr. (d. grijă). Am grijă (solicitudine) de, port grijă de: a îngriji casa, copiiĭ, bolnaviĭ. V. intr. Am grijă (solicitudine) de, văd de: a îngriji de casă, de copiĭ, de bolnavĭ. V. refl. Îmĭ daŭ atențiune, am solicitudine de mine. Îs neliniștit, îs alarmat, îngrijat: mă îngrijesc de soarta luĭ. (Fals: soarta luĭ mă îngrijește).
îngrijíre f. Acțiunea de a te îngriji. Precauțiune, grijă: a umbla cu îngrijire. Solicitudine. Anxietate, îngrijorare.
îngriji vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA. ÎNGRIJI vb. 1. a căuta, a vedea, (înv. și reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) cîștiga. (A ~ de toate ale casei.) 2. a vedea, (înv. și reg.) a socoti. (~ de orătănii.) 3. a se interesa, a se ocupa, a se preocupa, a vedea. (~-te tu de asta.) 4. (MED.) a (se) căuta, a (se) trata, (pop. și fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astm.) ÎNGRIJIRE s. tratament, (rar) tratare. (Se află în ~ unui medic.) îngrijire s. v. FRĂMÎNTARE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NELINIȘTE. TEMERE. a servi la îngrijire expr. (
intl.)
1. a lovi pe cineva la cap.
2. a-i fura cuiva portofelul.