ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă.

ÎNGRIJÁT, -Ă, îngrijați, -te, adj. (Înv.) îngrijorat, neliniștit. – V. îngrija.

ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Rar) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă.

ÎNGRIJÁT, -Ă, îngrijați, -te, adj. Îngrijorat, neliniștit. – V. îngrija.

ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Rar) A se îngrijora, a se neliniști. Dă-i vin cît o putea bea, Da de bani nu te-ngrija. BIBICESCU, P. P. 295.

ÎNGRIJÁT, -Ă, îngrijați, -te, adj. Neliniștit, îngrijorat. Căpitanul, iritat, se îndreptă grăbit spre ușă, uitînd să dea mîna celor doi reprezentanți consulari care se uitau îngrijați unul la altul. BART, E. 298. Am intrat în sat pe la aprinsul lumînărilor. Toți acasă erau îngrijați. VLAHUȚĂ, O. A. 426.

!îngrijá (a se ~) (a se neliniști) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îngrijeáză; ger. îngrijấndu-se

îngrijá (a se neliniști) vb., ind. prez. 1 sg. îngrijéz, 3 sg. și pl. îngrijeáză; ger. îngrijând

ÎNGRIJÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.

A SE ÎNGRIJÁ mă ~éz intranz. rar v. A SE ÎNGRIJORA. /în + grijă

îngrijat a. neliniștit.

îngriját, -ă adj. Vest. Îngrijorat, neliniștit.

îngrijéz v. tr. Vest. Îngrijorez, umplu de grijă. – Vechĭ. (Cant.) îngrijilivesc.

îngrija vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.