Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ├«ng─âimare

├ÄNG─éIM├ü, ├«ngß║»im, vb. I. 1. Tranz. A rosti cu greutate, nedeslu╚Öit, ├«ncurcat; a bolborosi, a ├«ndruga, a ├«ng─âla (2); p. ext. a fredona, a c├ónta. 2. Refl. (Reg.) A sta la ├«ndoial─â; a z─âbovi. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ng├íim, ├«ng─âimez] ÔÇô Et. nec.
├ÄNG─éIM├üRE, ├«ng─âim─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«ng─âima; ├«ng─âimeal─â. ÔÇô V. ├«ng─âima.
├ÄNG─éIM├ü, ├«ngß║»im, vb. I. 1. Tranz. A rosti cu greutate, nedeslu╚Öit, ├«ncurcat; a bolborosi, a ├«ndruga, a ├«ng─âla (2); p. ext. a fredona, a c├ónta. 2. Refl. (Reg.) A sta la ├«ndoial─â; a z─âbovi. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ng├íim, ├«ng─âimez] ÔÇô Et. nec.
├ÄNG─éIM├üRE, ├«ng─âim─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«ng─âima; ├«ng─âimeal─â. ÔÇô V. ├«ng─âima.
├ÄNG─éIM├ü, ├«ngß║»im, vb. I. 1. Tranz. A vorbi cu greutate, nedeslu╚Öit, ├«ncurcat, confuz; a ├«ndruga, a bolborosi. Doctorul mai ├«ng─âim─â c├«teva cuvinte ╚Öi se gr─âbi s─â dispar─â ├«mpreun─â cu sora de caritate. REBREANU, P. S. 115. A dat s─â ├«ngaime o ├«ntrebare, dar i s-a ag─â╚Ťat vorba pe undeva, ├«n piept. POPA, V. 281. Radu ├«╚Öi ridica fa╚Ťa, de-abia ├«ng─âima c├«te-o vorb─â de sc─âpare ╚Öi iar c─âdea pe g├«nduri. VLAHU╚Ü─é, O. A. 98. ÔÖŽ (Poetic) O p─âs─âric─â ├«ng─âima undeva, sfios, o chemare, la care nu r─âspundea nimenea. ANGHEL, PR. 7. ÔŚŐ Absol. O s─â v─âz, a ├«ng─âimat morarul. SADOVEANU, M. C. 18. ÔŚŐ Refl. reciproc. Multe guri acum se-ngaim─â, V─âlm─â╚Öag nespus. CO╚śBUC, P. II 17. 2. Refl. (Regional) A z─âbovi, a sta la ├«ndoial─â, a ezita, a pregeta, a se codi. Costea mult nu se-ng─âima, El dul─âii to╚Ťi chema, Un ca╚Ö dulce dezv─âlea. ALECSANDRI, P. P. 55. ÔŚŐ Fig. Ce straniu se-ngaim─â Amurgul pe drum. LESNEA, I. 133. ÔÖŽ Tranz. A re╚Ťine (pe cineva) de la treab─â, a z─âbovi. Ceilal╚Ťi... numai ├«ng─âimase pe primar cu vorba, dar nici g├«nd s─â plece. SP. POPESCU, M. G. 23. ÔÇô Pronun╚Ťat: -g─âi-. - Form─â gramatical─â: prez. ind, pers. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ng├íim─â.
├ÄNG─éIM├üRE, ├«ng─âim─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«ng─âima. 1. Vorbire nedeslu╚Öit─â, confuz─â. ├Ängem─ânate pa╚Önic ├«n suflet mi-au r─âmas... ├«ng─âim─âri de rug─â ╚Öi ╚Öoapte. LESNEA, I. 62. 2. Ezitare, nehot─âr├«re. Se vor mira de prudenta noastr─â ├«ng─âimare. ODOBESCU, S. III 450. ÔÇô Pronun╚Ťat: -g─âi-.
!îngăimá (a ~) (-găi-) vb., ind. prez. 1 sg. îngắim/îngáim, 2 sg. îngắimi/îngáimi, 3 îngáimă; conj. prez. 3 să îngáime
îngăimáre (-găi-) s. f., g.-d. art. îngăimắrii; pl. îngăimắri
îngăimá vb. (sil. -găi-), ind. prez. 1 sg. îngăim, 2 sg. îngăimi, 3 sg. și pl. îngáimă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngáime
îngăimáre s. f. (sil. -găi-), g.-d. art. îngăimării; pl. îngăimări
ÎNGĂIMÁ vb. v. bombăni.
ÎNGĂIMÁ vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi.
├«ng─âim├í (├«ng├íim, ├«ng─âim├ít), vb. ÔÇô 1. A b├«igui, a b─âlm─âji, a rosti cu greutate. ÔÇô 2. A z─âp─âci, a ├«ncurca, a st├«rni confuzie. ÔÇô 3. A z─âbovi, a ╚Öov─âi, a sta la ├«ndoial─â. ÔÇô 4. A face de m├«ntuial─â, a da rasol. ÔÇô 5. (Refl.) A se z─âp─âci, a se tulbura. De╚Öi forma╚Ťia nu este clar─â, pare evident c─â este vorba de o forma╚Ťie expresiv─â, ca ├«n cazul tuturor cuvintelor care ├«nseamn─â ÔÇ×a b├«iguiÔÇŁ. Pentru inten╚Ťia expresiv─â, cf. cuvintele semnalate pentru r─âd─âcina glo-, golo-. Explica╚Ťiile avansate p├«n─â ├«n prezent nu satisfac: din alb. g├źne┼ä (Cihac, II, 718; Philippide, II, 718), din lat. *ingann─üre (Lambrior 373; Philippide, Principii, 68; cf. ├«mpotriv─â Densusianu, Filologie, 448); din rut. gaj sau galÔÇÖima ÔÇ×fr├«n─â, pan─âÔÇŁ (Bogrea, Dacor., IV, 825); ├«n leg─âtur─â cu mag. galiba ÔÇ×greutateÔÇŁ (DAR). Identitatea semantic─â este evident─â cu ├«ng─âla, vb. (a b├«igui, a b─âlm─âji; a da rasol; a murd─âri), care trebuie s─â provin─â din aceea╚Öi r─âd─âcin─â expresiv─â (pentru ultimul sens, cf. c├«rc─âli, fe╚Öteli, terfeli). Totu╚Öi, se consider─â ├«n general c─â ├«ng─âla provine din lat. *ingall─üre, de la galla ÔÇ×g├«lc─âÔÇŁ (Densusianu, Hlr., 191; Pu╚Öcariu 848; Pascu, Etimologii, 65; Bogrea, Dacor., IV, 825), sau din sl. gal┼ş ÔÇ×murdarÔÇŁ (Capidan, Dacor., IV, 1551; DAR), prin care nu se explic─â dec├«t unul din sensurile sale. Der. ├«ng─âim─âtor, adj. (care ├«ngaim─â); ├«ng─âimeal─â, s. f. (faptul de a ├«ng─âima; confuzie; nehot─âr├«re); ├«ng─âim─âci, vb. refl. (Trans., a se ├«ncurca), var. de la ├«ng─âlm─âci, care este tot de origine expresiv─â; ├«ng─âl─âciune, s. f. (murd─ârie); ├«ng─âlm─âceal─â, s. f. (├«ncurc─âtur─â, confuzie).
A ├ÄNG─éIM├ü ├«ng├íim tranz. (cuvinte, propozi╚Ťii) A pronun╚Ťa nedeslu╚Öit, confuz. / Orig. nec.
├«ng─âim├á v. 1. a vorbi cu limba z─âbavnic─â; 2. Mold. a z─âbovi: Costea mult nu se ÔÇÖng─âima, el dul─âii to╚Ťi chema POP. [Origin─â necunoscut─â].
├«ngß║»─şm (vech─ş, ─şar az─ş nord) ╚Öi ├«ng├«╠ü─şm, (Mold. sud, Munt.) sa┼ş -├ęz, a -├í. v. tr. (cp. cu ├«ng├«n). ├Äncurc, fac perplex (Vech├«╠ü): ├«mprejurarea asta te ├«ng─â─şmeaz─â. Articulez cuvinte ne├«n╚Ťelese. (Iron.): a ├«ng├«─şmat ceva, dar nÔÇÖam ├«n╚Ťeles. Vech─ş. Tr─âg─ânez: a ├«ng─â─şma lucrurile. V. refl. Vech─ş. M─â ├«ncurc, devin perplex. M─â ├«ncurc, perd timpu cu. ÔÇô Vech─ş: ├«nga─şm─â, s─â ├«nga─şme.
ÎNGĂIMA vb. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)
├«ng─âima vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ╚śOV─éI.

îngăimare dex online | sinonim

îngăimare definitie

Intrare: îngăima (1 -gaim, -găim)
îngăima 1 -gaim, -găim verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -g─âi-
Intrare: îngăima (1 -găimez)
îngăima 1 -găimez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îngăimare
îngăimare substantiv feminin
  • silabisire: -g─âi-