Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru ├«nfumurare

├ÄNFUMUR├ü, ├«nfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu ├«ng├ómfare, a-╚Öi da aere, a se ├«ng├ómfa, a se infatua. ÔÇô ├Än + fumuri (pl. lui fum).
├ÄNFUMUR├üRE, ├«nfumur─âri, s. f. ├Äng├ómfare, m├óndrie nejustificat─â; orgoliu, arogan╚Ť─â, infatuare. ÔÇô V. ├«nfumura.
├ÄNFUMUR├ü, ├«nfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu ├«ng├ómfare, a-╚Öi da aere, a se ├«ng├ómfa, a se infatua. ÔÇô ├Än + fumuri (pl. lui fum).
├ÄNFUMUR├üRE, ├«nfumur─âri, s. f. ├Äng├ómfare, m├óndrie nejustificat─â; orgoliu, arogan╚Ť─â, infatuare. ÔÇô V. ├«nfumura.
├ÄNFUMUR├ü, ├«nfumurez, vb. I. Refl. A se ├«ng├«mfa, a fi ├«ncrezut, a-╚Öi atribui o importan╚Ť─â exagerat─â (dispre╚Ťuind sau minimaliz├«nd valoarea altora), a-╚Öi da aere.
├ÄNFUMUR├üRE, ├«nfumur─âri, s. f. 1. ├Äng├«mfare, m├«ndrie nejustificat─â; vanitate, arogan╚Ť─â, orgoliu. De ce s─â ne gr─âbim? ÔÇô Ar putea s─â dea impresia de ├«nfumurare. BARANGA, I. 170. 2. (Rar, poetic) Lucire, sclipire slab─â. ├Änfumurarea alburie a zorilor p─âtrunse v─âzduhul. SADOVEANU, O. VI 20.
!înfumurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfumureáză
înfumuráre s. f., g.-d. art. înfumurắrii; pl. înfumurắri
├«nfumur├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nfumur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfumure├íz─â
înfumuráre s. f., g.-d. art. înfumurării; pl. înfumurări
ÎNFUMURÁ vb. v. îngâmfa.
ÎNFUMURÁRE s. v. îngâmfare.
├Änfumurare Ôëá modestie, simple╚Ťe, simplicitate, simplitate
A SE ├ÄNFUMUR├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se ├«ng├ómfa; a se ├«mp─âuna. 2) A-╚Öi da importan╚Ť─â deosebit─â; a se umfla ├«n pene; a se seme╚Ťi; a se ├«ng├ómfa; a se ├«mp─âuna. /├«n + fumuri
înfumurà v. 1. a băga fumuri de mândrie în capul cuiva; 2. a se crede mai mult decât ceea ce este.
înfumurare f. mândrie deșartă.
înfumuráre f. Fudulie, încîntare de persoana ta.
├«nfumur├ęz v. tr. (d. fumur─ş, pl. d. fum). Umplu de fumur─ş, de fudulie. V. refl. M─â umplu de vanitate.
├ÄNFUMURA vb. a se f─âli, a se fuduli, a se groz─âvi, a se infatua, a se ├«mp─âuna, a se ing├«mfa, a se l─âuda, a se m├«ndri, a se seme╚Ťi, (rar) a se trufi, (├«nv. ╚Öi pop.) a se m─âri, (pop.) a se p─âuni, (reg.) a se b├«rzoia, a se f─âlo╚Öi, a se marghioli, a se sf─âto╚Öi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se mar╚Ťafoi, (Transilv. ╚Öi Ban.) a se n─âscocor├«, (├«nv.) a se ├«n─âl╚Ťa, a se prea├«n─âl╚Ťa, a se pream─âri, a se prear─âdica, a se ridica, (fam. fig.) a se ├«nfoia, a se umfla, (arg.) a se ╚Öuc─âri. (Nu te mai ~ at├óta f─âr─â temei!)
├ÄNFUMURARE s. arogan╚Ť─â, fal─â, fudulie, infatuare, ├«ng├«mfare, m├«ndrie, orgoliu, seme╚Ťie, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morg─â, prezum╚Ťie, suficien╚Ť─â, (rar) superbie, ╚Ťauto╚Öie, (├«nv. ╚Öi pop.) m─âre╚Ťie, m─ârire, (pop. ╚Öi fam.) ifos, ╚Ť├«fn─â, (reg.) f─âlo╚Öenie, f─âlo╚Öie, (├«nv.) f─âlnicie, laud─â, m─ârie, m─ârime, m├«ndre╚Ťe, pohfal─â, prea├«n─âl╚Ťare, prea├«n─âl╚Ťime, seme╚Ťire, truf─â, truf─â╚Öie, z─âd─ârnicie. (~ lui este cu totul nejustificat─â.)

înfumurare dex online | sinonim

înfumurare definitie

Intrare: înfumura
înfumura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înfumurare
înfumurare substantiv feminin