Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru înfășurătură

ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva. – Înfășura + suf. -ătură.
ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva. – Înfășura + suf. -ătură.
ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce (se) înfășoară sau este înfășurat. Cerul se însănătoși și se scutură de înfășurăturile lui albe și cenușii. GALACTION, O. I 159.
înfășurătúră (rar) s. f., g.-d. art. înfășurătúrii; pl. înfășurătúri
înfășurătúră s. f., g.-d. art. înfășurătúrii; pl. înfășurătúri
ÎNFĂȘURĂTÚRĂ ~i f. pop. 1) Obiect înfășurat. 2) Mod de înfășurare. /a înfășura + suf. ~ătură

înfășurătură dex online | sinonim

înfășurătură definitie

Intrare: înfășurătură
înfășurătură substantiv feminin