ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva. – Înfășura + suf. -ătură.

ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva. – Înfășura + suf. -ătură.

ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce (se) înfășoară sau este înfășurat. Cerul se însănătoși și se scutură de înfășurăturile lui albe și cenușii. GALACTION, O. I 159.

înfășurătúră (rar) s. f., g.-d. art. înfășurătúrii; pl. înfășurătúri

înfășurătúră s. f., g.-d. art. înfășurătúrii; pl. înfășurătúri

ÎNFĂȘURĂTÚRĂ ~i f. pop. 1) Obiect înfășurat. 2) Mod de înfășurare. /a înfășura + suf. ~ătură