Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru înecător

ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant. – Îneca + suf. -ător.
ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant. – Îneca + suf. -ător.
ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant; înecăcios.
înecătór (rar) adj. m., pl. înecătóri; f. sg. și pl. înecătoáre
înecătór adj. m., pl. înecătóri; f. sg. și pl. înecătoáre
ÎNECĂTÓR adj. v. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant.
ÎNECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care îneacă. /a îneca + suf. ~ător
înecător adj. v. ASFIXIANT. ÎNĂBUȘITOR. ÎNECĂCIOS. SUFOCANT.

înecător dex online | sinonim

înecător definitie

Intrare: înecător
înecător adjectiv