Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«ndumnezeire

├ÄNDUMNEZE├Ź, ├«ndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A diviniza. ÔÖŽ A glorifica, a pream─âri. ÔÇô ├Än + Dumnezeu.
├ÄNDUMNEZE├ŹRE s. f. (Rar) Faptul de a ├«ndumnezeit divinizare, adora╚Ťie. ÔÇô V. ├«ndumnezei.
├ÄNDUMNEZE├Ź, ├«ndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ÔÖŽ A glorifica, a pream─âri. ÔÇô ├Än + Dumnezeu.
├ÄNDUMNEZE├ŹRE s. f. (Livr.) Faptul de a ├«ndumnezei; divinizare, adora╚Ťie. ÔÇô V. ├«ndumnezei.
├ÄNDUMNEZE├Ź, ├«ndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livresc) A zeifica. Geniul grec... a ├«ndumnezeit pe ace╚Öti inventatori primitivi [ai focului]. GHEREA, ST. CR. III 189. ÔÖŽ A glorifica, a pream─âri, a diviniza. Eu am ├«ndumnezeit ├«n accente nepieritoare o fran╚Ťu╚Öc─â (= fran╚Ťuzoaic─â) cu ochelari ╚Öi cu ciubo╚Ťele. HOGA╚ś, DR. II 61.
├ÄNDUMNEZE├ŹRE, ├«ndumnezeiri, s. f. (Livresc) Faptul de a ├«ndumnezei; divinizare, adora╚Ťie; p. ext. beatitudine. A s─ârut─ârii flac─âr─â suav─â Umple-al nostru suflet cu-ndumnezeiri. MACEDONSKI, O. I 113. O noapte de acele ce nu le po╚Ťi uita, Care... pun pe frunte raze de ├«ndumnezeire. ALECSANDRI, P. I 133.
├«ndumneze├ş (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndumnezei├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndumnezei├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndumnezei├ísc─â
├«ndumneze├şre (rar) s. f., g.-d. art. ├«ndumneze├şrii
├«ndumneze├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndumnezei├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndumnezei├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndumnezei├ísc─â
├«ndumneze├şre s. f., g.-d. art. ├«ndumneze├şrii
├ÄNDUMNEZE├Ź vb. v. deifica, diviniza, zeifica.
├ÄNDUMNEZE├ŹRE s. v. deificare, divinizare, zeificare.
A ├ÄNDUMNEZE├Ź ~i├ęsc tranz. 1) A trata ca pe o divinitate; a diviniza; a zeifica. 2) fig. A ridica ├«n slav─â; a sl─âvi; a glorifica; a elogia; a c├ónta; a exalta. /├«n + Dumnezeu
├«ndumneze├Č v. a diviniza: zile luminoase, ÔÇÖndumnezeite AL.
├«ndumnezeire f. divinizare: pun pe frunte raze de ÔÇÖndumnezeire AL.
├«ndumneze─ş├ęsc v. tr. (d. Dumneze┼ş). Deific, divinizez. Vech─ş. ├Ändumneze─şez (v. intr.). Devin ze┼ş.
├«ndumneze├şre f. Divinizare.
îndumnezei vb. v. DEIFICA. DIVINIZA. ZEIFICA.
îndumnezeire s. v. DEIFICARE. DIVINIZARE. ZEIFICARE.
├«ndumneze├ş, ├«ndumnezeisc vb. IV. Tranz. A adora pe cineva ca pe Dumnezeu; a diviniza, a pream─âri. ÔÖŽ A glorifica, a pream─âri. ÔÖŽ Refl. A deveni asem─ân─âtor cu Dumnezeu. ÔÇô Din pref. ├«n- + Dumnezeu.
├«ndumneze├şre, ├«ndumnezeiri s. f. Faptul de a (se) ├«ndumnezei; participarea credinciosului la via╚Ťa lui Dumnezeu prin energiile necreate; con╚Ťinutul ontologic al comuniunii dintre om ╚Öi Dumnezeu; divina╚Ťie, adora╚Ťie, zeificare. ÔÇô Din ├«ndumnezei.

îndumnezeire dex online | sinonim

îndumnezeire definitie

Intrare: îndumnezei
îndumnezei verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îndumnezeire
îndumnezeire substantiv feminin