Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru ├«ndreptui

├ÄNDREPTU├Ź, ├«ndreptuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A ├«ndrept─â╚Ťi. ÔÇô ├Än + drept + suf. -ui (dup─â ├«ndritui).
├ÄNDREPTU├Ź, ├«ndreptuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A ├«ndrept─â╚Ťi. ÔÇô ├Än + drept + suf. -ui (dup─â ├«ndritui).
├ÄNDREPTU├Ź, ├«ndreptuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit) A repune pe cineva ├«n drepturile sale, a da cuiva un anumit drept; a ├«ndritui. Cinovnicul... a╚Öterne o otno╚Ö─ânie... prin care ├«ndreptuie╚Öte pe Costandin Arbure. ALECSANDRI, T. 1358.
├«ndreptu├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndreptui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndreptui├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndreptui├ísc─â
├«ndreptu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndreptui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndreptui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndreptui├ísc─â
A ├ÄNDREPTU├Ź ~i├ęsc tranz. pop. (persoane) A repune ├«n drepturi. /├«n + drept + suf. ~ui

îndreptui dex online | sinonim

îndreptui definitie

Intrare: îndreptui
îndreptui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a