Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«ndocare

andoca vt [At: DA ms / Pzi: ~ch├ęz / E: nct] A aduce un vapor ├«n docuri (pentru repara╚Ťii).
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
├ÄNDOC├ü, ├«ndochez, vb. I. Tranz. A efectua opera╚Ťiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andoc├í vb. I] ÔÇô Din germ. eindocken.
├ÄNDOC├üRE, ├«ndoc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ndoca. ÔÇô V. ├«ndoca.
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
├ÄNDOC├ü, ├«ndochez, vb. I. Tranz. A efectua opera╚Ťiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andoc├í vb. I] ÔÇô Din germ. eindocken.
├ÄNDOC├üRE, ├«ndoc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ndoca. ÔÇô V. ├«ndoca.
andoc├í vb. ind., prez. 1 sg. andoch├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. andoche├íz─â
îndocá vb., ind. prez. 3 sg. îndocheáză
îndocáre s. f., g.-d. art. îndocării
ANDOCÁ vb. I tr. A face manevra de urcare a unei nave pe un doc plutitor sau de intrare într-un doc. [Cf. germ. eindocken].
ÎNDOCÁRE s.f. v. andocare.
ANDOCÁ vb. elem. îndoca.
├ÄNDOC├ü vb. tr. a ridica o nav─â pe un loc plutitor, a intra ├«ntr-un doc. ÔÇô var. andoca vb. (< germ. eindocken)
A ANDOC├ü ~ch├ęz tranz. (nave) A ridica pe supor╚Ťii unui doc pentru a repara. /<germ. eindocken
A ├ÄNDOC├ü ~ch├ęz tranz. (nave) A ridica pe un doc plutitor, ├«n vederea unei repara╚Ťii. /├«n + doc
*andoch├ęz, a -├í v. tr. (fr. andocker). Bag ├«n doc (un vapor ca s─â fie dres).

îndocare dex online | sinonim

îndocare definitie

Intrare: îndoca
andoca verb grupa I conjugarea a II-a
îndoca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îndocare
îndocare substantiv feminin