Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«ndestul

├ÄNDEST├ÜL, -─é, ├«ndestui, -le, adj. (├Änv.) Destul. ÔÖŽ (Adverbial) C├ót trebuie, c├ót se cuvine; de ajuns. ÔÇô ├Än + destul.
├ÄNDEST├ÜL, -─é, ├«ndestuli, -le, adj. (├Änv.) Destul. ÔÖŽ (Adverbial) C├ót trebuie, c├ót se cuvine; de ajuns. ÔÇô ├Än + destul.
├ÄNDEST├ÜL1 adv. At├«t c├«t trebuie, at├«t c├«t se cuvine; de ajuns, suficient; destul1. Turburat, nu g─âsea cuvintele cu care s─â-mi mul╚Ťumeasc─â ├«ndestul. C. PETRESCU, S. 136. Intrai ├«ndestul de uimit ├«ntr-un salon. NEGRUZZI, S. I 68. Nu e╚Öti ├«ndestul de smerit─â, ├«ndestul de chinuit─â? RUSSO, S. 125.
├ÄNDEST├ÜL2, -─é, ├«ndestuli, -e, adj. Care este ├«n cantitate suficient─â, p. ext. ├«n cantitate sau ├«n num─âr mare; mult, destul2. Cumetre ├«ndestule te-a╚Öteapt─â ├«ns─â-n drum... cu d├«nsele la ceart─â apuc─â-te. MACEDONSKI, O. II 163. Nu t─âg─âduie╚Öti cu ├«ndestul─â siguran╚Ť─â. NEGRUZZI, S. III 450. Semne de fr─â╚Ťie, dovad─â de iubire Le-a dat ea ├«ndestul─â. ALEXANDRESCU, M. 28. Au fost ├«ndestule necazurile ce-am tras. CONACHI, P. 180.
!îndestúl (înv.) adj. m., pl. îndestúi; f. îndestúlă, pl. îndestúle
îndestúl adj. m., pl. îndestúli; f. sg. îndestúlă, pl. îndestúle
ÎNDESTÚL adv. v. destul, îndeajuns, suficient.
ÎNDESTÚL ~ă (~i, ~e) și adverbial v. DESTUL. /în + destul
îndestul adv. de ajuns: nu ești îndestul de chinuită? BĂLC. [V. destul].
├«ndest├║l adv. Rar. Destul, de ajuns. ÔÇô SÔÇÖar putea scrie ╚Öi ├«n destul.
îndestul adv. v. DESTUL. ÎNDEAJUNS. SUFICIENT.

îndestul dex online | sinonim

îndestul definitie

Intrare: îndestul
îndestul
îndestul adjectiv