Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«ncumetere

├ÄNCUMET├ü, ├«nc├║met, vb. I. Refl. 1. A ├«ndr─âzni; a cuteza. 2. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×├«nÔÇŁ) A se bizui, a se ├«ncrede ├«n ceva. [Var.: (reg.) ├«ncum├ęte vb. III] ÔÇô Cf. lat. committere.
ÎNCUMÉTE vb. III v. încumeta.
├ÄNCUMET├ü, ├«nc├║met, vb. I. Refl. 1. A ├«ndr─âzni; a cuteza. 2. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×├«nÔÇŁ) A se bizui, a se ├«ncrede ├«n ceva. [Var.: (reg.) ├«ncum├ęte vb. III] ÔÇô Cf. lat. committere.
ÎNCUMÉTE vb. III v. încumeta.
├ÄNCUMET├ü, ├«nc├║met, vb. I. Refl. 1. (De obicei urmat de o propozi╚Ťie completiv─â introdus─â prin ┬źs─â┬╗, de o determinare introdus─â prin prep. ┬źla┬╗ sau, mai rar, de un infinitiv) A ├«ndr─âzni s─â ├«ntreprinzi sau s─â ├«ncerci ceva f─âr─â a lua ├«n seam─â riscurile, a avea curaj, a cuteza. S─â-╚Ťi dau, mai t├«rzior, Aripi, credin╚Ť─â ╚Öi dor Ca s─â te-ncume╚Ťi ╚Öi la zbor. TOMA, C. V. 408. Prin ap─â nu s-a ├«ncumetat s─â treac─â. RETEGANUL, P. III 35. Nu m─â voi ├«ncumeta a spune ceea ce aievea n-am v─âzut cu ochii. ODOBESCU, S. III 78. 2. (Rar, urmat de o determinare introdus─â prin prep. ┬ź├«n┬╗) A se baza, a se bizui pe ceva, a se ├«ncrede ├«n ceva. Nelegiui╚Ťii se ├«ncumetau ├«n mul╚Ťimea lor. ISPIRESCU, M. V. 21. ÔÇô Accentuat ╚Öi: (prez. ind.) ├«ncum├ęt. - Variante: (├«nvechit ╚Öi regional) ├«ncum─ât├í (B─éLCESCU, O. II 104) vb. I, ├«ncum├ęte (perf. ╚Öi ├«ncumesei, part. ├«ncumes) (ISPIRESCU, L. 219) vb. III.
ÎNCUMÉTE vb. III v. încumeta.
!încumetá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încúmet, 3 se încúmetă; conj. prez. 3 să se încúmete
încumetá vb., ind. prez. 1 sg. încúmet, 3 sg. și pl. încúmetă; conj. prez. 3 sg. și pl. încúmete
ÎNCUMETÁ vb. 1. v. îndrăzni. 2. a cuteza, a îndrăzni, a pofti. (Să nu te ~ să întârzii!)
ÎNCUMETÁ vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.
A se ├«ncumeta Ôëá a (se) jena, a se ru╚Öina, a se sfii
├«ncumet├í (├«ncumet├ít, ├ít), vb. refl. ÔÇô 1. A se ├«ntemeia, a se sprijini. ÔÇô 2. A ├«ndr─âzni, a cuteza. ÔÇô Var. ├«ncumete, (├«n)cume╚Ťi. Lat. committ─Ľre (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-Dens., 434; DAR); cf. sp. acometer. Este dublet al lui comite, vb., din fr. commettre. Part. circul─â de asemenea, fiind mai ales ├«nv., ├«n forma ├«ncumes.
A SE ├ÄNCUMET├ü m─â ├«nc├║met intranz. 1) (urmat, mai ales, de o propozi╚Ťie complementar─â cu conjunctiv) A se expune unui risc biruind frica sau jena; a cuteza; a ├«ndr─âzni. 2) A avea toat─â n─âdejdea; a se ├«ncrede. /├«n + lat. cumeta
├«ncumete v. a cuteza: sÔÇÖau ├«ncumes a face ISP. [Dela un primitiv: cumete = lat. COMMMITTERE].
├«ncum├ęt (m─â), -m├ęs, a -m├ęte (vest) ╚Öi m─â ├«nc├║met, a -met├í (est) v. refl. (lat. se committere [cum aliquo], a se certa cu cineva. V. comit, trimet). ├Ändr─âznesc, cutez, m─â bizu─ş, m─â cred ├«n stare: a te ├«ncumete s─â trec─ş Dun─ârea ├«n not. Vech─ş. A te ├«ncumete pe (sa┼ş ├«n) vitejia ta. ÔÇô ╚śi m─â ├«nc├║m─ât ╚Öi -─ât├ęz.
├ÄNCUMETA vb. 1. a cuteza, a ├«ndr─âzni, (ast─âzi rar) a se seme╚Ťi, (pop.) a se bizui, (├«nv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se ├«ntinde. (Cine nu se ~ nu izbute╚Öte.) 2. a cuteza, a ├«ndr─âzni, a pofti. (S─â nu te ~ s─â ├«nt├«rzii!)
încumeta vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. SPRIJINI.

încumetere dex online | sinonim

încumetere definitie

Intrare: încumeta
încumete verb grupa a III-a conjugarea a X-a
încumeta verb grupa I conjugarea I
Intrare: încumetere
încumetere infinitiv lung