16 definiții pentru încrusta
INCRUSTÁ, incrustez,
vb. I.
1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia.
2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [
Var.:
încrustá vb. I] – Din
fr. incruster, lat. incrustare. ÎNCRUSTÁ vb. I
v. incrusta. INCRUSTÁ, incrustez,
vb. I.
1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia.
2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [
Var.:
încrustá vb. I] – Din
fr. incruster, lat. incrustare. ÎNCRUSTÁ vb. I
v. incrusta. INCRUSTÁ, incrustez,
vb. I.
1. Tranz. (Și în forma încrusta; cu privire la ornamente) A împlînta pe suprafața unui obiect; (cu privire la obiecte) a împodobi cu ornamente înfipte pe suprafață. Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953,
nr. 374, 1/1. ♦
Fig. A întipări. Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230.
2. Refl. (Despre substanțe dizolvate în lichide) A se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. – Variantă:
încrustá vb. I.
ÎNCRUSTÁ vb. I
v. incrusta. incrustá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 incrusteáză
incrustá vb., ind. prez. 1 sg. incrustéz, 3 sg. și pl. incrusteáză[1] INCRUSTÁ vb. I.
1. tr. A aplica înfigând pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări.
2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].
ÎNCRUSTÁ vb. I. v.
incrusta. INCRUSTÁ vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustații. ◊ (
fig.) a întipări. II.
refl. (despre substanțe) a se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)
A INCRUSTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, suprafețe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale prețioase sau de fildeș. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1] A SE INCRUSTÁ se ~eáză intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui țesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare[1] incrustà v.
1. a acoperi cu ornamente băgate în suprafață: a incrusta o masă;
2. a aplica o substanță peste alta, a o introduce ca ornament: a incrusta aur în ivoriu;
3. a se acoperi cu o pătură pietroasă: cazonele se incrustează de var.
*incrustéz v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coajă). Lipesc (aplic) plăcĭ dintr’o substanță pe alta formînd desemne: a incrusta sedef pe abanos. Acoper c’un strat petros. V. refl. Mă lipesc tare de o suprafață. Mă acoper c’un strat petros. Fig. Mă întipăresc adînc: mincĭunile demagogilor s’aŭ incrustat în mintea cea simplă a țăranuluĭ. – Și
încr-. încrusta dex online | sinonim
încrusta definitie
Intrare: incrusta
încrusta verb grupa I conjugarea a II-a
incrusta verb grupa I conjugarea a II-a