ÎNCRENGĂTÚRĂ, încrengături, s. f. Diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei. – În + creangă + suf. -tură (după fr. embranchement).

ÎNCRENGĂTÚRĂ, încrengături, s. f. Diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei. – În + creangă + suf. -tură (după fr. embranchement).

ÎNCRENGĂTÚRĂ, încrengături, s. f. Fiecare din diviziunile mari în care este împărțit regnul animal sau vegetal. Încrengătura vertebratelor.

încrengătúră s. f., g.-d. art. încrengătúrii; pl. încrengătúri

încrengătúră s. f., g.-d. art. încrengătúrii; pl. încrengătúri

ÎNCRENGĂTÚRĂ s. (BOT.) filum.

ÎNCRENGĂTÚRĂ s. f. diviziune a regnului animal sau vegetal inferioară regnului. (după fr. embranchement)

ÎNCRENGĂTÚRĂ ~i f. biol. Categorie sistematică inferioară regnului și superioară clasei. [Sil. în-cren-] /în + creangă + suf. ~tură

ÎNCRENGĂTURĂ s. (BOT.) filum.