Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«ncremenire

├ÄNCREMEN├Ź, ├«ncremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nicio mi╚Öcare, niciun gest (de mirare, de groaz─â etc.); a ├«nlemni, a ├«mpietri. ÔÖŽ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri ├«n mi╚Öcare) A sta, a se opri locului. ÔÇô ├Än + cremene.
├ÄNCREMEN├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ncremeni ╚Öi rezultatul ei; nemi╚Öcare, neclintire; ├«nm─ârmurire, consternare; ├«ncremeneal─â. ÔÇô V. ├«ncremeni.
├ÄNCREMEN├Ź, ├«ncremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mi╚Öcare, nici un gest (de mirare, de groaz─â etc.); a ├«nlemni, a ├«mpietri. ÔÖŽ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri ├«n mi╚Öcare) A sta, a se opri locului. ÔÇô ├Än + cremene.
├ÄNCREMEN├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ncremeni ╚Öi rezultatul ei; nemi╚Öcare, neclintire; ├«nm─ârmurire, consternare; ├«ncremeneal─â. ÔÇô V. ├«ncremeni.
├ÄNCREMEN├Ź, ├«ncremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A r─âm├«ne nemi╚Öcat (de mirare, de fric─â, de groaz─â etc.); a ├«nm─ârmuri, a ├«mpietri, a ├«nlemni. ├Äncremeni de groaz─â ca ╚Öi c├«nd mi╚Öcarea ╚Öi glasul mul╚Ťimii ar fi fost ├«nceputul unei noi r─âzvr─âtiri. REBREANU, R. II 277. C├«nd a dat cu ochii de mine pe loc a ├«ncremenit. CREANG─é, P. 86. Arald ├«ncremenise pe calu-i. EMINESCU, O. I 98. ÔŚŐ Fig. ├Än t─âcere, ├«ncepu s─â c├«nte un corn de v├«n─âtoare departe, sus, ├«n cer, sub ghe╚Ťari, unde ├«ncremenise o lumin─â puternic─â trandafirie. SADOVEANU, O. V 610. ╚śi pe-a degetelor v├«rfuri ├«n iatacul t─âinuit Intr─â ÔÇô unde zidul negru ├«ntr-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76. ÔŚŐ Tranz. fact. Frumuse╚Ťea t├«n─ârului, privirile lui pierdute cine ╚Ötie unde, aerul extatic care-i lumina capul, ├«ncremenir─â pe omul de afar─â. CARAGIALE, O. I 317. 2. (Despre lucruri ├«n mi╚Öcare) A sta, a se opri locului. Sufl─ârile molatice de v├«nt ├«ncremenir─â, zgomotul dep─ârtat al v─âilor fr─âm├«ntate de vijelia Bistri╚Ťei amu╚Ťi. HOGA╚ś, DR. II 16. De fiori ├«ncremene╚Öte Largul apelor ad├«nci. CO╚śBUC, P. II 12. Soarele p─ârea c─â ├«ncremenise pe loc, ├«nc├«lcit ├«n crengile copacilor. VLAHU╚Ü─é, O. A. 120.
├ÄNCREMEN├ŹRE s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ├«ncremeni ╚Öi rezultatul ei; nemi╚Öcare, ├«mpietrire, neclintire. Se amestecau chem─âri de paseri: erau cele din urm─â c─âl─âtoare pe ╚Öuvoaiele de v├«nt ale ├«n─âl╚Ťimii, ca pe ape; gr─âbeau n─âprasnic spre miaz─âzi, c─âci le ajungea din urm─â spaima ghe╚Ťii, ├«ncremenirea de st├«nc─â a lunilor rele. SADOVEANU, P. M. 88. ├Än solemna ├«ncremenire a firii nu se mi╚Öca, ├«ncet ╚Öi g├«nditor, dec├«t doar chipul meu t─âiat ├«n umbr─â pe fundul de lumin─â al ad├«ncului. HOGA╚ś, M. N. 92. Era o t─âcere ╚Öi o ├«ncremenire ├«n tot cuprinsul acela, c─â te credeai pe-o alt─â lume. VLAHU╚Ü─é, O. A. 485. 2. R─âm├«nere ├«n nemi╚Öcare (de mirare, de fric─â, de groaz─â etc.); ├«nm─ârmurire, ├«nlemnire, consternare. ├Än mul╚Ťimea adunat─â la conacul V├«rnavilor a fost o clip─â de... ├«ncremenire ╚Öi t─âcere. GALAN, Z. R. 230. Legiuni de zugravi ╚Öi de pietrari erau os├«ndi╚Ťi ca s─â a╚Öterne pe ziduri pentru ├«ncremenirea viitorimii, toate acele nem─ârginite epopee v├«n─âtore╚Öti. ODOBESCU, S. III 80.
├«ncremen├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ncremen├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ncremene├í; conj. prez. 3 s─â ├«ncremene├ísc─â
├«ncremen├şre s. f., g.-d. art. ├«ncremen├şrii
├«ncremen├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ncremen├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ncremene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncremene├ísc─â
├«ncremen├şre s. f., g.-d. art. ├«ncremen├şrii; pl. ├«ncremen├şri
├ÄNCREMEN├Ź vb. 1. v. petrifica. 2. v. ├«nm─ârmuri.
├ÄNCREMEN├Ź vb. v. opri, sta.
├ÄNCREMEN├ŹRE s. 1. v. petrificare. 2. v. ├«nm─ârmurire. 3. v. nemi╚Öcare.
A ├ÄNCREMEN├Ź ~├ęsc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mi╚Öca (din cauza unor emo╚Ťii puternice); a r─âm├óne nemi╚Öcat; a ├«nlemni; a ├«mpietri; a ├«nm─ârmuri. ~ de spaim─â. 2. tranz. A face s─â r─âm├ón─â nemi╚Öcat. /├«n + cremene
├«ncremen├Č v. 1. a ├«mpietri: ori ce-i viu ├«n lume, acum ├«ncremene╚Öte EM.; 2. a r─âm├ónea locului de mirare sau spaim─â; fig. unde zidul ├«ntrÔÇÖun arc a ÔÇÖncremenit EM. [V. cremene].
├«ncremen├ęsc v. intr. (d. cremene; pol. krzemieni─ç, a ├«nt─âri, a face v├«rtos ca cremenea). ├Änlemnesc, ├«nm─ârmuresc, ├«mpetresc, r─âm├«n nemi╚Öcat de fric─â, mirare, frig ╚Ö. a. V. tr. Groaza ├«─ş ├«ncremenise.
încremeni vb. v. OPRI. STA.
├ÄNCREMENI vb. 1. a ├«mpietri, a ├«nlemni, a ├«nm─ârmuri, a ├«n╚Ťepeni, a (se) petrifica, (├«nv. ╚Öi pop.) a m─ârmuri, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ├«ntrecle╚Ťi, (prin Transilv. ╚Öi Ban.) a merei, (fig.) a (se) ├«n╚Ťeleni. (Un personaj din basme care a ~.) 2. a ├«mpietri, a ├«nlemni, a ├«nm─ârmuri, a ├«n╚Ťepeni, a paraliza, (├«nv. ╚Öi pop.) a m─ârmuri, (fig.) a ├«nghe╚Ťa. (A ~ de spaim─â, de uimire.)
├ÄNCREMENIRE s. 1. ├«mpietrire, ├«nlemnire, ├«nm─ârmurire, ├«n╚Ťepenire, petrificare, (├«nv. ╚Öi pop.) m─ârmurire. 2. ├«nlemnire, nemi╚Öcare. (Stare de ~.)

încremenire dex online | sinonim

încremenire definitie

Intrare: încremeni
încremeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: încremenire
încremenire substantiv feminin