Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru ├«ncredere

├ÄNCR├ëDE, ├«ncr├ęd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ÔÖŽ (Pop.) A avea ├«ncredere prea mare ├«n sine; a se fuduli. ÔÖŽ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A ├«ncredin╚Ťa ceva cuiva. ÔÇô ├Än + crede.
├ÄNCR├ëDERE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncrede ╚Öi rezultatul ei; sentiment de siguran╚Ť─â fa╚Ť─â de cinstea, buna-credin╚Ť─â sau sinceritatea cuiva; credin╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. Om (sau persoan─â) de (mare) ├«ncredere = persoan─â c─âreia i se poate ├«ncredin╚Ťa orice secret, orice misiune. A da vot de ├«ncredere = a aproba ├«n parlament activitatea sau programul unui guvern. ÔÇô V. ├«ncrede.
├ÄNCR├ëDE, ├«ncr├ęd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ÔÖŽ (Pop.) A avea ├«ncredere prea mare ├«n sine; a se fuduli. ÔÖŽ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (├Änv. ╚Öi pop.) A ├«ncredin╚Ťa ceva cuiva. ÔÇô ├Än + crede.
├ÄNCR├ëDERE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncrede ╚Öi rezultatul ei; sentiment de siguran╚Ť─â fa╚Ť─â de cinstea, buna-credin╚Ť─â sau sinceritatea cuiva; credin╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. Om (sau persoan─â) de (mare) ├«ncredere = persoan─â c─âreia i se poate ├«ncredin╚Ťa orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de ├«ncredere = a cere deputa╚Ťilor s─â-╚Öi precizeze ├«n anumite ├«mprejur─âri, prin vot, atitudinea fa╚Ť─â de politica guvernului. A da vot de ├«ncredere = a aproba ├«n parlament activitatea sau programul unui guvern. ÔÇô V. ├«ncrede.
├ÄNCR├ëDE, ├«ncr├ęd, vb. III. 1. Refl. (Urmat de determin─âri ├«n dativ sau, mai ales, introduse prin prep. ┬ź├«n┬╗) A crede, a avea ├«ncredere ├«n cineva, a se bizui pe cineva, a se l─âsa ├«n n─âdejdea cuiva; a conta pe cineva. ├Äncrede-te lui, cum te-ai ├«ncrezut ├«n mine! ISPIRESCU, L. 21. Cutez─âtorul ce se ├«ncredea perfidelor unde. EMINESCU, N. 33. ÔÖŽ (Mai ales ├«n construc╚Ťii negative) A crede spusele cuiva, a da crezare, a-i veni cuiva s─â cread─â. I se pare c─â viseaz─â, Ar z├«mbi ╚Öi nu se-ncrede, ar r─âcni ╚Öi nu cuteaz─â. EMINESCU, O. I 84. Tu e╚Öti, inima-mi spune, ╚Öi tot nu m─â ├«ncred. ALECSANDRI, T. II 129. 2. Tranz. (├Änvechit, azi ├«n poezie) A da sau a l─âsa ceva cu toat─â ├«ncrederea ├«n seama cuiva; a ├«ncredin╚Ťa cuiva ceva. De-o fi, bade, s─â ghice╚Öti, ├Ä╚Ťi ├«ncred o bog─â╚Ťie: Leag─ân am s─â fac din tine, ╚śi-un copil ÔÇô de-o fi cu bine ÔÇô ╚Üi-l dau ╚Ťie S─â mi-l cre╚Öti! CO╚śBUC, P. I 203. Ridic─â ochii. Vede Luceaf─ârul. ╚śi-nceti╚Öor Dorin╚Ťele-i ├«ncrede. EMINESCU, O. I 179. ÔŚŐ Refl. (Poetic) Barca se-ncrede ├«n s├«nul m─ârii, Luna-ntr-al nop╚Ťii car zbur─âtor. ALECSANDRI, O. 149.
├ÄNCR├ëDERE s. f. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu verbul ┬źa avea┬╗) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncrede ╚Öi rezultatul ei; sentiment de siguran╚Ť─â fa╚Ť─â de cinstea, bun─â-credin╚Ťa sau sinceritatea cuiva; credin╚Ť─â. Afar─â ne prime╚Öte lumina, ne primesc copacii ├«nverzi╚Ťi, care-╚Öi leag─ân─â frunzele ├«n v├«nt ╚Öi oamenii sovietici, pe fe╚Ťele c─ârora flutur─â ├«ncrederea ├«n viitor. STANCU, U.R.S.S. 142. Nu avea mare ├«ncredere nici ├«n arenda╚Ö, oric├«t se ar─âta de amabil. REBREANU, R. II 48. Fa╚Ťa lui, t├«n─âr─â ╚Öi b─ârb─âteasc─â, insufla ├«ncredere. NEGRUZZI, S. I 30. Abuz de ├«ncredere v. abuz. ÔŚŐ Expr. Om (sau persoan─â) de (mare) ├«ncredere = persoan─â pe a c─ârei cinste (fidelitate, vrednicie, discre╚Ťie) cineva se poate bizui, c─âreia ├«i poate ├«ncredin╚Ťa chestiuni sau sarcini importante. V─ât─â╚Öelul Laz─âr Odudie, omul de ├«ncredere al lui Cosma, venea ├«n urma lui, cu capul gol. REBREANU, R. II 68. Post de (mare) ├«ncredere = post care se ├«ncredin╚Ťeaz─â numai persoanelor vrednice de ├«ncredere deplin─â. (├Än parlamentele burgheze) Vot de ├«ncredere = vot prin care se aprob─â ├«n parlament activitatea sau programul unui guvern. A pune chestiunea de ├«ncredere = a supune votului deputa╚Ťilor politica general─â a guvernului sau un aspect particular al ei, votul contrar atr─âg├«nd dup─â sine demisia guvernului.
!├«ncr├ęde (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«ncr├ęde, 1 pl. ne ├«ncr├ędem, imperf. 3 sg. se ├«ncrede├í, perf. s. 3 sg. se ├«ncrez├║; conj. prez. 3 s─â se ├«ncre├íd─â; gen. ├«ncrezß║ąndu-se; part. ├«ncrez├║t
├«ncr├ędere s. f., g.-d. art. ├«ncr├ęderii
├«ncr├ęde vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ncr├ęd, imperf. 3 sg. ├«ncrede├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncre├íd─â; part. ├«ncrez├║t
├«ncr├ędere s. f., g.-d. art. ├«ncr├ęderii
├ÄNCR├ëDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se l─âsa, a se sprijini. (Te po╚Ťi ~ ├«n mine!) 3. v. crede. 4. v. ├«ng├ómfa.
├ÄNCR├ëDE vb. v. asigura, da, ├«ncredin╚Ťa, ├«nm├óna, ├«ntinde, preda, remite, transmite.
├ÄNCR├ëDERE s. 1. (pop.) crezare, crez─âm├ónt, (fig.) credit. (Se bucur─â de ~ lui.) 2. (livr.) confien╚Ť─â, (├«nv.) credin╚Ť─â. (Nu am ~ ├«n el.) 3. n─âdejde, siguran╚Ť─â. (Pot s─â am ~ ├«n voi?) 4. optimism. (Prive╚Öte cu ~ viitorul.)
├Äncredere Ôëá incertitudine, ├«ndoial─â, ne├«ncredere, suspiciune
A SE ├ÄNCR├ëDE m─â ├«ncr├ęd intranz. 1) A avea (toat─â) n─âdejdea. M─â ├«ncred ├«n tine. 2) (mai ales ├«n construc╚Ťii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o p─ârere exagerat─â despre sine; a se supraevalua. /├«n + a crede
├ÄNCR├ëDERE f. 1) v. A SE ├ÄNCREDE. 2) Sentiment de convingere; lips─â de ├«ndoial─â. Prive╚Öte cu ~ viitorul. ÔŚŐ A se bucura de ~ a fi considerat om cinstit ╚Öi de n─âdejde. Om (sau persoan─â) de ~ om serios, pe care te po╚Ťi bizui. Vot de ~ sus╚Ťinere a unui program de activitate. [G.-D. ├«ncrederii; Sil. ├«n-cre-] /v. a ├«ncrede
├«ncrede v. a se l─âsa ├«n buna credin╚Ťa altuia, a-╚Öi pune credin╚Ťa ├«n: ├«ncrede-te ├«n el.
├«ncredere f. 1. ac╚Ťiunea de a se ├«ncrede ├«n cineva: om de ├«ncredere; 2. speran╚Ť─â ferm─â: am ├«ncredere ├«n ajutorul vostru; 3. cutezare prezump╚Ťioas─â.
├«ncr├ęd, -crez├║t, a -cr├ęde v. tr. (d. cred). ├Äncredin╚Ťez, preda┼ş (Vech─ş). V. refl. Am ├«ncredere, m─â sprijin pe credin╚Ťa (fidelitatea) altu─şa: m─â ├«ncred ├«n cineva (sa┼ş cu─şva).
├«ncr├ędere f. Ac╚Ťiunea de a te ├«ncrede. ├Ändr─âzneal─â, prezump╚Ťiune. Om de ├«ncredere, om ├«n care te ├«ncrez─ş, credinc─şos, fidel. A avea ├«ncredere, a te ├«ncrede, a fi sigur de fidelitatea cu─şva.
încrede vb. v. ASIGURA. DA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE.
├ÄNCREDE vb. 1. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se ├«ntemeia, a se sprijini, (├«nv. ╚Öi reg.) a se n─âd─âi, (├«nv.) a se a╚Öeza, a se ├«ncredin╚Ťa, a se ├«ncumeta, a n─âd─âjdui, a se seme╚Ťi, a se st─ârui, (fig.) a miza, a se rezema. (Pe ce se ~ el?) 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se l─âsa, a se sprijini. (Te po╚Ťi ~ ├«n mine!) 3. a crede. (M─â ~ ├«n tine!)
├ÄNCREDERE s. 1. (pop.) crezare, crez─âm├«nt, (fig.) credit. (Se bucur─â de ~ lui.) 2. (livr.) confien╚Ť─â, (├«nv.) credin╚Ť─â. (Nu am ~ ├«n el.) 3. n─âdejde, siguran╚Ť─â. (Pot s─â am ~ ├«n voi?) 4. optimism. (Prive╚Öte cu ~ viitorul.)
├ÄNCREDERE. Subst. ├Äncredere, confien╚Ť─â (fran╚Ťuzism), credin╚Ť─â, crezare, crez─âm├«nt (├«nv.); bizuire; n─âdejde, speran╚Ť─â. ├Äncredin╚Ťare, confiden╚Ť─â, dest─âinuire. Credincios, credincer (├«nv.), cirac (├«nv.), om (persoan─â) de (mare) ├«ncredere; confident. Adj. ├Äncrez─âtor. Credincios. Vb. A crede, a se ├«ncrede, a avea ├«ncredere ├«n cineva, a-╚Öi pune (a avea) n─âdejdea ├«n cineva, a se l─âsa ├«n (pe) seama (grija, voia) cuiva, a se ├«ncredin╚Ťa, a conta pe..., a se bizui pe..., a se baza pe...; a l─âsa pe cineva (ceva) ├«n (pe) seama (grija, voia) cuiva, a ├«ncredin╚Ťa, a crede pe cineva pe cuv├«nt, a da crezare (cuiva, la ceva), a da (a pune) crez─âm├«nt. A se dest─âinui, a se confesa, a se confia (rar). A se bucura de ├«ncredere, a fi crezut, a afla (a avea) crez─âm├«nt, a fi om de ├«ncredere, a fi m├«na dreapt─â a cuiva. A bea (a lua, a sorbi) credin╚Ť─â (credin╚Ťa). V. cinste, dest─âinuire, prietenie, speran╚Ť─â. ├Äng├«mfare

încredere dex online | sinonim

încredere definitie

Intrare: încredere
încredere substantiv feminin
Intrare: încrede
încrede verb grupa a III-a conjugarea a IX-a