ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei fierăstrăului; cordar. – Încorda + suf. -ător.

ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei ferăstrăului; cordar. – Încorda + suf. -ător.

ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Regional) Instrument cu care se încordează și se ține întinsă pînza la rost sau la sulul dinainte al războiului. ♦ Lemn cu care se ține încordată sfoara ferăstrăului; cordar.

încordătór (reg.) s. n., pl. încordătoáre

încordătór s. n., pl. încordătoáre

ÎNCORDĂTÓR s. v. cordar, întinzător, întorcător, slobozitor, strună.

încordătór2, încordătóri, s.m. (reg.) diavol, drac.

încordător s. v. CORDAR. INTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR. STRUNĂ.