Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ├«ncord─âtor

├ÄNCORD─éT├ôR, ├«ncord─âtoare, s. n. (Reg.) ├Äntorc─âtor al r─âzboiului de ╚Ťesut. ÔÖŽ ├Äntinz─âtor al coardei fier─âstr─âului; cordar. ÔÇô ├Äncorda + suf. -─âtor.
├ÄNCORD─éT├ôR, ├«ncord─âtoare, s. n. (Reg.) ├Äntorc─âtor al r─âzboiului de ╚Ťesut. ÔÖŽ ├Äntinz─âtor al coardei fer─âstr─âului; cordar. ÔÇô ├Äncorda + suf. -─âtor.
├ÄNCORD─éT├ôR, ├«ncord─âtoare, s. n. (Regional) Instrument cu care se ├«ncordeaz─â ╚Öi se ╚Ťine ├«ntins─â p├«nza la rost sau la sulul dinainte al r─âzboiului. ÔÖŽ Lemn cu care se ╚Ťine ├«ncordat─â sfoara fer─âstr─âului; cordar.
încordătór (reg.) s. n., pl. încordătoáre
încordătór s. n., pl. încordătoáre
ÎNCORDĂTÓR s. v. cordar, întinzător, întorcător, slobozitor, strună.
încordătór2, încordătóri, s.m. (reg.) diavol, drac.
încordător s. v. CORDAR. INTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR. STRUNĂ.

încordător dex online | sinonim

încordător definitie

Intrare: încordător
încordător substantiv neutru