Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«nciuda

├ÄNCIUD├ü, ├«nciudez, vb. I. Refl. ╚Öi (rar) tranz. A fi sau a face s─â fie cuprins de ciud─â; a ciudi. ÔÇô ├Än + ciud─â.
├ÄNCIUD├ü, ├«nciudez, vb. I. Refl. ╚Öi (rar) tranz. A fi sau a face s─â fie cuprins de ciud─â; a ciudi. ÔÇô ├Än + ciud─â.
├ÄNCIUD├ü, ├«nciudez, vb. I. Refl. A fi plin de ciud─â; a se sup─âra, a se nec─âji. V. m├«nia, ├«nfuria. Unul r─âm├«ne stingher, se ├«nciudeaz─â, zv├«rle pe altul de la locul lui, se a╚Öaz─â el. SADOVEANU, O. VI 194. Boierul se-nciudeaz─â c─â nu-i ├«n slujb─â pus. NEGRUZZI, S. II 182. ÔŚŐ Tranz. Oftau am├«ndoi dup─â ├«nt├«mplarea prin care trecuse╚Öi, ├«ns─â m├«hnirea lor te ├«nciuda. PAS, Z. I 277.
înciudá (a ~) vb., ind. prez. 3 înciudeáză
├«nciud├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nciud├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nciude├íz─â
ÎNCIUDÁ vb. a (se) necăji, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi.
A ├ÄNCIUD├ü ~├ęz tranz. rar A face s─â se ├«nciudeze. /├«n + ciud─â
A SE ├ÄNCIUD├ü m─â ~├ęz intranz. A fi cuprins de ciud─â. /├«n + ciud─â
înciudà v. a se supăra, a se necăji: boierul înciudat CR. [V. ciudă].
├«nc─şud├ęz v. tr. Mold. Umplu de c─şud─â, sup─âr, nec─âjesc, ├«nfuri─ş. V. refl. M─â umplu de c─şud─â.
ÎNCIUDA vb. a (se) necăji, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi.

înciuda dex online | sinonim

înciuda definitie

Intrare: înciuda
înciuda verb grupa I conjugarea a II-a