înfiripà v. 1. Mold. a-și veni în fire: începe a se înfiripa și a crește Cr.; 2. a se întrema (dintr’o boală); fig. a se realiza: irisul său se ’nfiripează și se ’ntinde vulturește EM.; 3. a aduce în bună stare: le-a poruncit să ’nflripe carul. [Fuziune din fire și întrupa].