7 definiții pentru închiaburit
ÎNCHIABURÍT, -Ă, închiaburíți, -te,
adj. Devenit chiabur; îmbogățit. [Casele] amîndouă cu stăpînii gospodăriți și închiaburiți. GALAN, Z. R. 89.
închiaburí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. închiaburésc,
imperf. 3
sg. închiabureá;
conj. prez. 3 să închiabureáscă
închiaburí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închiaburésc, imperf. 3 sg. închiabureá; conj. prez. 3 sg. și pl. închiabureáscă închiaburí s. f., g.-d. art. închiaburírii; pl. închiaburíri ÎNCHIABURÍ vb. a se îmbogăți, a se înavuți, (pop.) a se chiaburi. (Un individ care s-a ~.) încheaburésc v. tr. Fam. Fac cheabur, îmbogățesc.
ÎNCHIABURI vb. a se îmbogăți, a se înavuți, (pop.) a se chiaburi. (Un individ care s-a ~.) închiaburit dex online | sinonim
închiaburit definitie
Intrare: închiaburi
închiaburi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a