Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ├«ncheg─âtur─â

├ÄNCHEG─éT├ÜR─é, ├«ncheg─âturi, s. f. (Rar) ├Änchegare; (concr.) locul unde se ├«mbin─â dou─â obiecte sau dou─â p─âr╚Ťi ale unui obiect. ÔÇô ├Änchega + suf. -─âtur─â.
├ÄNCHEG─éT├ÜR─é, ├«ncheg─âturi, s. f. (Rar) ├Änchegare; (concr.) locul unde se ├«mbin─â dou─â obiecte sau dou─â p─âr╚Ťi ale unui obiect. ÔÇô ├Änchega + suf. -─âtur─â.
ÎNCHEGĂTÚRĂ, închegături, s. f. (Rar) Faptul de a se lega, de a se împreuna; (concretizat) locul unde se împreună două lucruri. Un om c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta s-apropie de gară, cercetînd cu de-amănuntul închegătura liniei. SP. POPESCU, M. G. 28.
închegătúră (rar) s. f., g.-d. art. închegătúrii; pl. închegătúri
închegătúră s. f., g.-d. art. închegătúrii; pl. închegătúri
ÎNCHEGĂTÚRĂ s. v. coagulare, închegare.
închegătură s. v. COAGULARE. ÎNCHEGARE.

închegătură dex online | sinonim

închegătură definitie

Intrare: închegătură
închegătură substantiv feminin