Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 543791:

ÎNȚELEPȚÍ, înțelepțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv., rar) A (se) face înțelept; a (se) cuminți. – Din înțelept.

înțelepțire dex online | sinonim

înțelepțire definitie