Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru înțărcătoare

ÎNȚĂRCĂTOÁRE, înțărcători, s. f. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. – Înțărca + suf. -ătoare.
ÎNȚĂRCĂTOÁRE, înțărcători, s. f. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. – Înțărca + suf. -ătoare.
ÎNȚĂRCĂTOÁRE, înțărcători, s. f. Loc de pășunat pentru oi, pînă la înțărcatul mieilor. De pe la înțărcători, am prăpădit drumul. CREANGĂ, A. 30. Stînele de oi așezate vara... pe înțărcătorile unui munte. ODOBESCU, S. I. 228.
înțărcătoáre s. f., g.-d. art. înțărcătórii; pl. înțărcătóri
înțărcătoáre s. f., g.-d. art. înțărcătórii; pl. înțărcătóri
ÎNȚĂRCĂTOÁRE ~óri f. Loc unde sunt păscuți izolat mieii înțărcați. /a înțărca + suf. ~ătoare
înțărcătoare f. țarc de vite: de pe la înțărcători am pierdut drumul CR.
înțărcătoáre f., pl. orĭ. Țarc de înțărcat meiĭ.

înțărcătoare dex online | sinonim

înțărcătoare definitie

Intrare: înțărcătoare
înțărcătoare substantiv feminin