ÎNĂLBÍ, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. [Fulgii] au coborît leneși, tremurători și au înălbit pînă în zare fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 331. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, inălbind păreții. EMINESCU, O. I 202. ♦ Intranz. (Rar) A deveni alb, a părea alb. Fluturașul argintiu Înălbește în albastru. BELDICEANU, P. 58. – Variantă: nălbí (DELAVRANCEA, S. 165) vb. IV.