ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s. n. 1. Faptul de a da sau a lua bani pe datorie în anumite condiții. S-a pornit după împrumuturi. Alergau cu limba scoasă samsarii de colo pînă colo să-i găsească bani cu orișice preț. CARAGIALE, O. III 39. ◊ Împrumut de stat (sau intern) = operație de atragere în bugetul de stat a rezervelor bănești particulare, care se realizează prin emiterea unor titluri de împrumut purtătoare de dobînzi. ◊ Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat de la altcineva sau din altă parte; p. ext. (ironic, despre o haină) care nu i se potrivește cuiva. Care e Meleli?... Acel mic, acolo, cu un strai unguresc larg, încît pare că e de împrumut. NEGRUZZI, S. I 40. ◊ Expr. A da sau a lua (cu) împrumut = a împrumuta. Să-l roage să-i dea cu împrumut o mie de franci. GALACTION, O. I 176. Omul da bani cu împrumut, și firește veneau la el... negustori, slujbași, fel de fel de lume cu daraveri. CARAGIALE, O. III 33. Toți îi dau bani împrumut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 415. ♦ Obiect sau sumă de bani împrumutată. Na-ți împrumutul înapoi, căci noi nu avem trebuință de bani. CREANGĂ, O. A. 205. 2. (Uneori urmat de determinarea «lingvistic») Cuvînt luat din altă limbă. Cuvîntul «bulevard» e un împrumut din limba franceză. ▭ Vocabularul... se poate îmbogăți pe de o parte prin împrumuturi, pe de altă parte prin crearea de noi cuvinte. GRAUR, F. L. 146.