Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru ├«mprumut

├ÄMPRUM├ÜT, ├«mprumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) ├«mprumuta; (concr.) obiect sau sum─â de bani ├«mprumutat─â. ÔŚŐ Loc. adj. De ├«mprumut = care este ├«mprumutat ÔŚŐ Loc. vb. A da (sau a lua) cu ├«mprumut = a ├«mprumuta (1). ÔŚŐ Expr. A fi (sau a p─ârea) ca de ├«mprumut = a nu i se potrivi cuiva. 2. Cuv├ónt, construc╚Ťie lexical─â etc. luat─â din alt─â limb─â. ├«mprumut lingvistic. ÔÇô Lat. in promutuum.
├ÄMPRUMUT├ü, ├«mprum├║t, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmeaz─â s─â fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. ÔÇô Lat. *impromutare sau din ├«mprumut.
├ÄMPRUM├ÜT, ├«mprumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) ├«mprumuta; (concr.) obiect sau sum─â de bani ├«mprumutat─â. ÔŚŐ Loc. adj. De ├«mprumut = care este ├«mprumutat. ÔŚŐ Expr. A fi ca de ├«mprumut sau ap─ârea de ├«mprumut = a nu i se potrivi cuiva. ÔŚŐ Loc. vb. A da (sau a lua) cu ├«mprumut = a ├«mprumuta (1). 2. Cuv├ónt, construc╚Ťie lexical─â etc. luat─â din alt─â limb─â. ├Ämprumut lingvistic. ÔÇô Lat. in promutuum.
├ÄMPRUMUT├ü, ├«mprum├║t, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmeaz─â s─â fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. ÔÇô Lat. *impromutare sau din ├«mprumut.
├ÄMPRUM├ÜT, ├«mprumuturi, s. n. 1. Faptul de a da sau a lua bani pe datorie ├«n anumite condi╚Ťii. S-a pornit dup─â ├«mprumuturi. Alergau cu limba scoas─â samsarii de colo p├«n─â colo s─â-i g─âseasc─â bani cu ori╚Öice pre╚Ť. CARAGIALE, O. III 39. ÔŚŐ ├Ämprumut de stat (sau intern) = opera╚Ťie de atragere ├«n bugetul de stat a rezervelor b─âne╚Öti particulare, care se realizeaz─â prin emiterea unor titluri de ├«mprumut purt─âtoare de dob├«nzi. ÔŚŐ Loc. adj. De ├«mprumut = care este ├«mprumutat de la altcineva sau din alt─â parte; p. ext. (ironic, despre o hain─â) care nu i se potrive╚Öte cuiva. Care e Meleli?... Acel mic, acolo, cu un strai unguresc larg, ├«nc├«t pare c─â e de ├«mprumut. NEGRUZZI, S. I 40. ÔŚŐ Expr. A da sau a lua (cu) ├«mprumut = a ├«mprumuta. S─â-l roage s─â-i dea cu ├«mprumut o mie de franci. GALACTION, O. I 176. Omul da bani cu ├«mprumut, ╚Öi fire╚Öte veneau la el... negustori, slujba╚Öi, fel de fel de lume cu daraveri. CARAGIALE, O. III 33. To╚Ťi ├«i dau bani ├«mprumut. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 415. ÔÖŽ Obiect sau sum─â de bani ├«mprumutat─â. Na-╚Ťi ├«mprumutul ├«napoi, c─âci noi nu avem trebuin╚Ť─â de bani. CREANG─é, O. A. 205. 2. (Uneori urmat de determinarea ┬źlingvistic┬╗) Cuv├«nt luat din alt─â limb─â. Cuv├«ntul ┬źbulevard┬╗ e un ├«mprumut din limba francez─â. Ôľş Vocabularul... se poate ├«mbog─â╚Ťi pe de o parte prin ├«mprumuturi, pe de alt─â parte prin crearea de noi cuvinte. GRAUR, F. L. 146.
├ÄMPRUMUT├ü, ├«mprum├║t, vb. I. Tranz. 1. (Cu un al doilea complement ├«n cazul dativ) A da cuiva ceva sub rezerva restituirii ├«n anumite condi╚Ťii. Prietenii de la Bude╚Öti ├«i ├«mprumutaser─â bani cu cam─ât─â. DUMITRIU, N. 267. Nu treceau dou─â-trei zile... ╚Öi se trezea la u╚Öa ei cu D─ânil─â cumnat─â-s─âu cer├«nd s─â-i ├«mprumute carul. CREANG─é, P. 38. ÔŚŐ Fig. Vorbea m─âsurat ╚Öi rar, ├«mprumut├«nd spuselor c├«t de ne├«nsemnate fermecul (= farmecul) glasului s─âu grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. 2. (Construit cu prep. ┬źde la┬╗) A lua de la cineva ceva sub rezerva restituirii ├«n anumite condi╚Ťii. Am ├«mprumutat bani de la un prieten. ÔŚŐ Refl. (Popular, construit cu prep. ┬źla┬╗) Bolta aceasta era p─âzit─â de o umbr─â... ╚Öi s-a ├«mprumutat la umbr─â cu c├«teva parale. ╚śEZ. I 287. ÔÖŽ (Cu privire la cuvinte, obiceiuri, idei etc.) A lua de la altul, a imita. Putem g─âsi ╚Öi la noi subiecte de scris, f─âr─â s─â avem pentru aceasta trebuin╚Ť─â s─â ne ├«mprumut─âm de la alte na╚Ťii. KOG─éLNICEANU, S. A. 41. Nicidecum nu scade meritul unui autor dac─â s-a ├«mprumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.
împrumút s. n., pl. împrumúturi
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
împrumút s. n., pl. împrumúturi
împrumutá vb., ind. prez. 1 sg. împrumút, 3 sg. și pl. împrumútă; conj. prez. 3 sg. și pl. împrumúte
ÎMPRUMÚT s. (FIN.) credit. (Ce ~ i-a acordat?)
├ÄMPRUMUT├ü vb. 1. v. credita. 2. a da, (├«nv. ╚Öi reg.) a prumuta, (├«nv.) a aprumuta, a scump─âra. (C├ót vrei s─â-╚Ťi ~?) 3. a se ├«ndatora, a lua, (├«nv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sum─â mic─â.)
├«mprum├║t adv. ÔÇô ├Än calitate de ├«mprumut. Lat. promutuum (Diez, I, 235; Pu╚Öcariu 794; Candrea-Dens., 826; Cipariu, Gram., 368; REW 4319; DAR). Compunerea cu ├«n- este fireasc─â ├«n forma╚Ťii adv., cf. ├«mprejur, ├«mpreun─â, etc. ÔÇô Der. ├«mprumut (var. ├«nv. ├«mprumut─â), s. n. (faptul de a da cuiva sau de a lua de la cineva un bun care urmeaz─â s─â fie restituit), var. direct din lat. promutua; ├«mprumuta (mr. mprumutare), vb. (a cere ├«mprumuta; a da cu ├«mprumut; a imita, a reproduce), care de asemenea ar putea reprezenta direct un lat. *impromutu─üre (Pu╚Öcariu 794; Meyer-L├╝bke, Rom. Gramm., I, 386), cf. it. improntare (mil. impr├╝meda), fr. emprunter; ├«mprumut─âtur─â, s. f. (├«mprumut); ├«mprum─âtor, adj. (persoan─â care ├«mprumut─â).
├ÄMPRUM├ÜT ~uri n. 1) v. A ├ÄMPRUMUTA. ÔŚŐ ~ de stat atragere ├«n bugetul statului a resurselor financiare particulare prin emiterea ╚Öi repartizarea unor h├órtii de valoare (obliga╚Ťii). De ~ a) care este ├«mprumutat; b) care nu se potrive╚Öte bine cuiva. A da (sau a lua) cu ~ a ├«mprumuta. 2) Bun material sau sum─â de bani luate pentru a fi restituite. A ├«napoia ~ul. 3) Element de limb─â, de cultur─â, de art─â integrat ├«n alt sistem. ~uri din alte limbi. [Sil. ├«m-pru-] /<lat. in promutuum
A ├ÄMPRUMUT├ü ├«mprum├║t tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condi╚Ťia restituirii). C├ót vrei s─â-╚Ťi ├«mprumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condi╚Ťia restituirii). ~ o sum─â mic─â. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua ╚Öi a adopta de alte popoare; a importa. ~ o tem─â folcloric─â. /Din ├«mprumut
împrumut n. 1. fapta de a împrumuta; 2. lucru împrumutat. [Lat. PROMUTUUM, împrumut].
├«mprumut├á v. 1. a da cu condi╚Ťiunea de a ├«napoia: a ├«mprumuta bani; 2. a cere cu ├«mprumut; 3. a lua dela, a trage din: florile ├«mprumut─â dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE].
1) ├«mprum├║t n., pl. ur─ş (d. ├«mprumut 2). Ac╚Ťiunea de a ├«mprumuta. Lucru ├«mprumutat. A da, a lua cu (sa┼ş ├«n) ├«mprumut, ├«mprumut, m─â ├«mprumut. Lucru de ├«mprumut, lucru ├«mprumutat.
2) ├«mprum├║t, a -├í v. tr. (lat. im-prom├║tuo, -├íre, d. m├║tuus, mutual, d. mutare, a muta; it. improntare, fr. emprunter). Da┼ş cu condi╚Ťiunea de a mi se restitui cu procent or─ş f─âr─â: a ├«mprumuta pe cineva cÔÇÖo pu╚Öc─â, cu ban─ş sa┼ş a ├«mprumuta cu─şva o pu╚Öc─â, ni╚Öte ban─ş. ─Ča┼ş cu condi╚Ťiunea de a restitui: a ├«mprumuta de la cineva ceva. Fig. (dup─â fr.). Da┼ş, fac s─â imiteze de la mine: Rom├óni─ş a┼ş ├«mprumutat Ungurilor cuv├«ntu ÔÇ×pl─âcint─âÔÇŁ (palacsinta). ─Ča┼ş, adopt: Rom├óni─ş a┼ş ├«mprumutat de la Ungur─ş cuv├«ntu ÔÇ×sam─âÔÇŁ (sz├ím). V. refl. ─Ča┼ş cu condi╚Ťiunea de a restitui: m─â ├«mprumut cu ceva de la cineva. ÔÇô Fals: a ├«mprumuta ceva cu─şva cu ├«n╚Ť. de ÔÇ×a te ├«mprumuta cu ceva de la cinevaÔÇŁ (dup─â fr. emprunter quelque chose ├á quelquÔÇÖun). ÔÇô Vech─ş ╚Öi ├«mpromutez, prumut ╚Öi aprumut.
├ÄMPRUMUTA vb. 1. (FIN.) a credita. (A ~ pe cineva cu suma de...) 2. a da, (├«nv. ╚Öi reg.) a prumuta, (├«nv.) a aprumuta, a scump─âra. (C├«t vrei s─â-╚Ťi ~?) 3. a se ├«ndatora, a lua, (├«nv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sum─â mic─â.)
├ÄMPRUM├ÜT (lat. in promutuum) s. n. Faptul de a ├«mprumuta. ÔÖŽ (Dr.) Contract ├«n temeiul c─âruia o persoan─â (├«mprumut─âtorul) d─â alteia (├«mprumutatul), cu sau f─âr─â dob├ónd─â, o sum─â de bani sau alte lucruri consumptibile ╚Öi fungibile cu dreptul de a le consuma ╚Öi cu obliga╚Ťia de a restitui aceea╚Öi sum─â sau o cantitate de bunuri de acela╚Öi fel (├«mprumutul de consum) ori anumite bunuri individuale determinate, cu dreptul de a le folosi ╚Öi cu obliga╚Ťia de a le restitui la termenul convenit sau, uneori, la cererea ├«mprumut─âtorului (├«mprumutul de folosire ÔÇô comodatul). ÔÖŽ (Concr.) Obiect sau sum─â de bani care s-a ├«mprumutat; credit. ÔŚŐ ├Ä. de stat = form─â de atragere de fonduri la bugetul de stat de la b─ânci, organiza╚Ťii economice ╚Öi cet─â╚Ťeni din interiorul ╚Ť─ârii (├«. intern) sau din afara ╚Ť─ârii (├«. extern), pe o anumit─â perioad─â de timp. Capital de ├«. = capital b─ânesc pe care bancherii, ├«n anumite condi╚Ťii (perioad─â determinat─â de timp, rat─â a dob├ónzii), ├«l ├«mprumut─â unor persoane fizice sau juridice. 2. (LINGV.) Cuv├ónt sau ├«mbinare de cuvinte luate dintr-o limb─â str─âin─â. ├Ä. poate fi direct, c├ónd este luat nemijlocit de c─âtre vorbitori prin contact cu alte popoare, sau indirect (savant), c├ónd este luat sau tradus din lat─â limb─â pe cale cult─â. V. neologism.
├ÄMPRUM├ÜT s. n. (cf. lat. in promutuum): element lingvistic luat de o limb─â dintr-o alt─â limb─â, ├«nrudit─â sau diferit─â (de aici ╚Öi denumirea de ├«. lingvistic). ÔŚŐ ~ dir├ęct (popul├ír): ├«. luat nemijlocit de c─âtre vorbitorii obi╚Önui╚Ťi ai unei limbi dintr-o alt─â limb─â cu care ei vin ├«n contact ÔÇô pe baza convie╚Ťuirii cu vorbitorii acesteia, a bilingvismului sau pe baza rela╚Ťiilor de vecin─âtate dintre cele dou─â popoare, pe care ace╚Ötia le reprezint─â (├«ntr-o perioad─â mai veche sau ├«ntr-o perioad─â mai nou─â, mai apropiat─â de momentul actual). Pentru limba rom├ón─â, de exemplu, un ├«. din vechea slav─â este un ├«. direct vechi, deoarece ├«l raport─âm la o perioad─â veche din dezvoltarea limbii noastre (la sec. VII ÔÇô XIII), ├«n timp ce un ├«mprumut din limba turc─â este un ├«. direct mai nou (sau relativ nou), deoarece ├«l raport─âm la o perioad─â mai apropiat─â de momentul actual al dezvolt─ârii limbii rom├óne (la sec. XVII ÔÇô XIX): bici (cf. v. sl. bi─Źi), brazd─â (cf. v. sl. brazda), cinste (cf. v. sl. c─ş╚Öti), citi (cf. v. sl. citati), iubi (cf. v. sl. ljubiti), drag (cf. v. sl. drag┼ş), gol (cf. v. sl. gol┼ş) etc.; basm├í (cf. tc. basma), cioban (cf. tc. ├žoban), zambil─â (cf. tc. s├╝mb├╝l), ghiurghiuliu (cf. tc. g├╝lg├╝l├╝), mahmur (cf. tc. mahmur), murdar (cf. tc. murdar), taman (cf. tc. tam─ün), tiptil (cf. tc. tepdil), aman (cf. tc. aman), bre (cf. tc. bre), haide (cf. tc. haydi), halal (cf. tc. halal) etc. Sunt considerate ├«. directe pentru limba rom├ón─â ├«. din limbile albanez─â, slav─â veche, bulgar─â, s├órbo-croat─â, maghiar─â, polonez─â, rus─â, ucrainean─â, ceh─â, slovac─â, bizantin─â, turc─â, neogreac─â ╚Öi german─â. ÔŚŐ ~ indir├ęct (sav├ínt): ├«. luat mijlocit de c─âtre anumi╚Ťi vorbitori ai unei limbi dintr-o anumit─â limb─â; ├«. realizat pe cale cultural─â, prin voin╚Ťa unor oameni cunosc─âtori ai unei limbi str─âine, ├«n urma contactului acestora cu lucr─âri, documente ╚Öi texte str─âine pe care adeseori le traduc ├«n limba matern─â. Sunt considerate ├«. indirecte pentru limba rom├ón─â ├«. din limbile francez─â, italian─â ╚Öi latin─â: algebr─â (cf. fr. alg├Ębre, lat. algebra), balon (cf. fr. ballon), actual (cf. fr. actuel, lat. actualis), dinamic (cf. fr. dynamique, it. dinamico), energic (cf. fr. ├ęnergique, it. energico), milion (cf. fr. million), miliard (cf. fr. milliard), accepta (cf. fr. accepter, lat. acceptare), explica (cf. fr. expliquer, lat. explicare), imit├í (cf. fr. imiter, it. imitare, lat. imitari), contra (cf. fr. contre, lat. contra), or (cf. fr. or) etc. (v. ╚Öi calc).

împrumut dex online | sinonim

împrumut definitie

Intrare: împrumut
împrumut substantiv neutru
Intrare: împrumuta
împrumuta verb grupa I conjugarea I