împrelistít, -ă, împrelistiți, -te, (împrelestit), adj. – (reg.) 1. Afurisit, blestemat: „Ești o rujă scuturată, / Din vița cea blăstămată; / Ești o rujă domolită, / Din vița cea-mprelestită” (Bârlea, 1924, I: 200). 2. Neastâmpărat. – Din în- + prelisti „a vrăji, a zăpăci” < vsl. prie-lǐstiti < vsl. listi „înșelăciune” (Scriban).

împrelistít, -ă, adj. – Afurisit, blestemat: „Ești o rujă scuturată, / Din vița cea blăstămată; / Ești o rujă domolită, / Din vița cea-mprelestită” (Bârlea 1924 I: 200). – Et. nec.