Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«mpov─ârat

├ÄMPOV─éR├ü, ├«mpov─ârez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A pune o povar─â pe cineva sau a lua asupra sa o povar─â, a (se) ├«nc─ârca din greu; a (se) ├«ngreuna. ÔÇô ├Än + povar─â.
├ÄMPOV─éR├üT, -─é, ├«mpov─âra╚Ťi, -te, adj. ├Änc─ârcat cu o povar─â; ├«ngreunat. ÔÖŽ Fig. Cople╚Öit de triste╚Ťe, tulburat de fr─âm├ónt─âri suflete╚Öti. ÔÇô V. ├«mpov─âra.
├ÄMPOV─éR├ü, ├«mpov─ârez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A pune o povar─â pe cineva sau a lua asupra sa o povar─â, a (se) ├«nc─ârca din greu; a (se) ├«ngreuna. ÔÇô ├Än + povar─â.
├ÄMPOV─éR├üT, -─é, ├«mpov─âra╚Ťi, -te, adj. ├Änc─ârcat cu o povar─â; ├«ngreunat. ÔÖŽ Fig. N─âp─âdit de triste╚Ťe, tulburat de fr─âm├ónt─âri suflete╚Öti. ÔÇô V. ├«mpov─âra.
├ÄMPOV─éR├ü, ├«mpov─ârez, vb. I. Tranz. A ├«nc─ârca cu o povar─â, a ap─âsa peste m─âsur─â; a cople╚Öi; a ├«ngreuia. (Fig.) De mici copii ne fereca╚Ťi, Cu munci de iad ne-mpov─âra╚Ťi ╚śi r├«de╚Ťi voi cei nendura╚Ťi De pl├«ngerile noastre. NECULU╚Ü─é, ╚Ü. D. 48. Nu te teme, c─â... vei scoate-o la c─âp─ât├«i bun ╚Öi slujba cu care te-a ├«mpov─ârat ├«mp─âratul. ISPIRESCU, L. 27.
├ÄMPOV─éR├üT, -─é, ├«mpov─âra╚Ťi, -te, adj. ├Änc─ârcat cu povar─â, ├«ngreuiat. Carul ├«mpov─ârat r─âm─âsese cu mult ├«n urm─â. SADOVEANU, O. VII 56. ÔŚŐ Fig. Dup─â ce povesti toate, r─âmase ├«mpov─ârat la locul s─âu ╚Öi-i tremurar─â m├«nile. SADOVEANU, Z. C. 272. Nu ╚Öi-ar putea pl─âti trecutul ├«ntreg ╚Öi ar mai r─âm├«nea ├«mpov─âra╚Ťi ╚Öi pentru viitor. REBREANU, R. I 261. Sufletu-mi ├«mpov─ârat De-o iubire moart─â, Se ridic─â nemp─âcat ╚śi cu el o poart─â. TOP├ÄRCEANU, B. 84.
împovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 împovăreáză
├«mpov─âr├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mpov─âr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpov─âre├íz─â
ÎMPOVĂRÁ vb. 1. a încărca, a îngreuia, a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.) 2. v. copleși. 3. v. oprima.
ÎMPOVĂRÁ vb. v. însărcina.
ÎMPOVĂRÁT adj. greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat. (Avea spatele ~ de...)
A ├«mpov─âra Ôëá a despov─âra, a u╚Öura
A ├ÄMPOV─éR├ü ~├ęz tranz. ╚Öi fig. A face s─â se ├«mpov─âreze. ~ cu griji. /├«n + povar─â
A SE ├ÄMPOV─éR├ü m─â ~├ęz intranz. ╚Öi fig. A purta multe poveri; a ├«nc─ârca. /├«n + povar─â
împovărà v. a încărca cu poveri, a copleși.
├«mpov─âr├ęz v. tr. (d. povar─â). ├Äncarc mult, pun mar─ş greut─â╚Ť─ş deasupra: a ├«mpov─âra caru cu f─â─şn─â.
împovăra vb. v. ÎNSĂRCINA.
ÎMPOVĂRA vb. 1. a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.) 2. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.) 3. a asupri, a exploata, a împila, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)
ÎMPOVĂRAT adj. greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat. (Avea spatele ~ de...)

împovărat dex online | sinonim

împovărat definitie

Intrare: împovăra
împovăra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împovărat
împovărat adjectiv