Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ├«mpotriveal─â

├ÄMPOTRIVE├üL─é, ├«mpotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se ├«mpotrivi; ├«mpotrivire, opozi╚Ťie, rezisten╚Ť─â. ÔÇô ├Ämpotrivi + suf. -eal─â.
├ÄMPOTRIVE├üL─é, ├«mpotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se ├«mpotrivi; ├«mpotrivire, opozi╚Ťie, rezisten╚Ť─â. ÔÇô ├Ämpotrivi + suf. -eal─â.
├ÄMPOTRIVE├üL─é, ├«mpotriveli, s. f. Faptul de a se ├«mpotrivi; ├«mpotrivire. Dup─â c├«teva ╚Öoptiri, ├«mbr─â╚Ťi╚Öeri ╚Öi ├«mpotriveli, z─âpada sc├«r╚Ť├«i sub ni╚Öte pa╚Öi de╚Öi ╚Öi ap─âsa╚Ťi. DELAVRANCEA, S. 32.
├«mpotrive├íl─â (-po-tri-) s. f., g.-d. art. ├«mpotriv├ęlii; pl. ├«mpotriv├ęli
├«mpotrive├íl─â s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. ├«mpotriv├ęlii; pl. ├«mpotriv├ęli
├ÄMPOTRIVE├üL─é s. v. ├«mpotrivire, opozi╚Ťie, opunere, rezisten╚Ť─â.
împotriveală s. v. ÎMPOTRIVIRE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENȚĂ.

împotriveală dex online | sinonim

împotriveală definitie

Intrare: împotriveală
împotriveală substantiv feminin
  • silabisire: -tri-