Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru împătrare

ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
ÎMPĂTRÁ vb. v. păți.
împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
împătréz v. tr. (lat. impetro, -áre, a căpăta). Olt. Fam. Am împătrat-o, am sfeclit-o, mĭ-am căpătat-o, am pățit-o!
împătra vb. v. PĂȚI.

împătrare dex online | sinonim

împătrare definitie

Intrare: împătra (1 -patru)
împătra 1 -patru verb grupa I conjugarea I
Intrare: împătra (1 -pătrez)
împătra 1 -pătrez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împătrare
împătrare infinitiv lung