Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«mp─âtimire

ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi.
├ÄMP─éTIM├Ź, ├«mp─âtimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva s─â sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: ├«mp─âtim├í vb. I] ÔÇô ├Än + patim─â.
├ÄMP─éTIM├ŹRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune ad├ónc─â. ÔÇô V. ├«mp─âtimi.
ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi.
├ÄMP─éTIM├Ź, ├«mp─âtimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva s─â sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: ├«mp─âtim├í vb. I] ÔÇô ├Än + patim─â.
├ÄMP─éTIM├ŹRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune ad├ónc─â. ÔÇô V. ├«mp─âtimi.
ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi.
├ÄMP─éTIM├Ź, ├«mp─âtimesc, vb. IV. Tranz. A face s─â sufere, a provoca dureri. (Atestat ├«n forma ├«mp─âtima) Reforme care se ating de garan╚Ťia politic─â nu ├«mp─âtimeaz─â pe popor c├«t l-ar ├«mp─âtima lucruri care se ating de societatea casnic─â. BOLINTINEANU, O. 258. Variant─â: ├«mp─âtim├í, ├«mp─âtimez, vb. I.
├ÄMP─éTIM├ŹRE, ├«mp─âtimiri, s. f. (Rar) Pasiune, patim─â. C├«nd s─ârut cu-mp─âtimire ai t─âi albi ╚Öi netezi umeri. EMINESCU, O. I 82.
├«mp─âtim├ş (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mp─âtim├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mp─âtime├í; conj. prez. 3 s─â ├«mp─âtime├ísc─â
├«mp─âtim├şre (rar) s. f., g.-d. art. ├«mp─âtim├şrii
├«mp─âtim├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mp─âtim├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mp─âtime├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mp─âtime├ísc─â
├«mp─âtim├şre s. f., g.-d. art. ├«mp─âtim├şrii; pl. ├«mp─âtim├şri
├ÄMP─éTIM├ŹRE s. v. pasiune, patim─â.
împătimire f. patima, pasiune ardentă: sărut cu împătimire ăa tai albi și netezi umeri EM.
*├«mp─âtim├şre f. (cuv. fabricat). Lit. Patim─â, pasiune.
împătimire s. v. PASIUNE. PATIMĂ.

împătimire dex online | sinonim

împătimire definitie

Intrare: împătimi
împătima verb grupa I conjugarea a II-a
împătimi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împătimire
împătimire substantiv feminin