ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană.

ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană.

ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A umple o bucată de carne sau o legumă (prin crestături anume făcute) cu bucățele de slănină, de usturoi etc. pentru a prepara anumite feluri de bucate. A împănat vinetele pentru imambaialdi. ▭ Mușchi de căprioară împănat cu trufe. ALECSANDRI, T. 1260. ♦ Fig. A străpunge. Murad se duce... Să-nvingă-n arcășie pe Ild-Tozcoparan. De nu, să-l împăneze cu o săgeată-n piept. ALECSANDRI, P. III 378. 2. A înțesa, a împînzi. Pe urmă unde mai pui, Simeoane, vorbi și Șoimaru, că țara-i împănată cu oșteni de-ai noștri. SADOVEANU, O. VII 26. ◊ (Cu inversarea construcției) Venise mai cu samă pentru sfatul lui obișnuit cu doamna Anastasia în privința gospodăriilor lor împănate în toată țara. SADOVEANU, Z. C. 253. ◊ (Cu nuanță peiorativă) Ai împănat cabinetul ministerial cu toți prietenii. CAMIL PETRESCU, T. II 430. ◊ Fig. Enigme mitologice și istorice, cu care cărturarii împănează scrierile lor. ODOBESCU, S. III 312. ◊ Refl. Pămîntul... începe... a se împăna cu mii și mii de floricele. MARIAN, O. I 1. 3. A îmbina două sau mai multe obiecte cu ajutorul unei pene astfel încît să se suprime jocul sau mișcarea relativă dintre ele. Badea cu-n plug bine-mpănat Și tot cu fer ferecat... S-au apucat de arat. ALECSANDRI, P. P. 102. Coasa merse cîteva obrațe și o dată sări din toporîște cu o mare putere. O împănez din nou și, începînd din nou a cosi, iarăși sări. ȘEZ. I 85.

împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză

împăná vb., ind. prez. 1 sg. împănéz, 3 sg. și pl. împăneáză

ÎMPĂNÁ vb. (prin Transilv.) a șpicălui. (A ~ carnea cu usturoi.)

ÎMPĂNÁ vb. v. împânzi, înțesa, umple.

A ÎMPĂNÁ ~éz tranz. 1) (carne sau unele legume) A cresta, introducând slănină, usturoi (și condimente). 2) (unelte) A asambla cu ajutorul unei pene, asigurând stabilitatea. 3) (spații, suprafețe etc.) A umple, distribuind elemente omogene printre alte elemente. /<lat. impinare

împănà v. 1. a străpunge carnea cu slănină; 2. fig. a străpunge: să-l împăneze cu o săgeată în piept AL.; 3. a umplea din toate părțile; a împănat lumea cu soli. [V. pană, felie de slănină].

împănéz v. tr. (d. pană). Înfig fire de usturoĭ, de slănină orĭ de alt-ceva într’o friptură, într’o patlageană ș. a.: patlagene împănate. Fig. Iron. Umplu, împuĭez: Jidaniĭ au împănat țara. A împăna fuga, a o împunge la fugă, a o lua la fugă.

ÎMPĂNA vb. (prin Transilv.) a șpicălui. (A ~ carnea cu usturoi.)

împăna vb. v. ÎMPÎNZI. ÎNȚESA. UMPLE.

împăna, împănez v. t. (intl.) a lovi, a străpunge, a spinteca (pe cineva) cu cuțitul.